“Dincolo de boală/bolnav la urgențe într-un spital cel mai nasol se pare că este să fi…”aparținător”! Zici că ești ciumat dacă vrei să stai lângă bolnav sau să afli date… medicul crizat te scoate din salon, nici pe culoar nu ești binevenit decât dacă stai cuminte pe un scaun pe post de statuie, nici nu ști cum îi cheamă pe doctorii care eventual se mai plimbă pe la patul bolnavului, ce specializare au, care e scopul așteptării… de peste 5 ore cât am eu acum.
Nu le contest pregătirea, dar nimeni să nu îți spună clar ce se întâmplă, care sunt pașii următori… Stai și aștepți ca prostul CE?
Eventual să se mai răstească careva la tine, să îți vorbească răstit, să-ți răspundă peste umăr…
Oricum aflu din niște ridicări de ton că oricum se schimba tura, deci mai am de așteptat…
Repet, dincolo de actul strict medical, poate ar trebui să avem și niște reguli de interacțiune cu “aparținătorii”.
Echipa de la SMUD ireproșabilă în comportament!