7 întrebări populare despre contraindicațiile pentru implantul dentar.
1. La ce vârstă se pot pune implanturi? Implanturile dentare pot fi efectuate la pacienții de la vârsta de 23-25 de ani în sus. Până la această vârstă, sistemul dentar și structura osoasă continuă să se dezvolte, iar intervenția cu implanturi ar putea perturba formarea naturală.
Nu există o limită superioară de vârstă pentru a beneficia de implanturi dentare. Procedura poate fi realizată chiar și la vârste înaintate, de 70, 80 sau 90 de ani, cu condiția ca pacientul să fie într-o stare generală de sănătate stabilă. Studiile au demonstrat că vârsta în sine nu afectează succesul implantării, ci mai degrabă starea de sănătate a pacientului în momentul intervenției.
2. În ce cazuri este strict contraindicată implantarea?
Implantul dentar este contraindicat în cazuri specifice, inclusiv:
- Evenimente cardiovasculare recente, cum ar fi infarct miocardic sau accident vascular cerebral, ori intervenții chirurgicale pe valve cardiace.
- Dependență de alcool sau droguri, care poate compromite atât procesul de vindecare, cât și respectarea recomandărilor post-operatorii.
- Tratament cu bifosfonați, prescris uneori pentru osteoporoză.
- Imunosupresie severă, ce reduce capacitatea de vindecare și rezistența la infecții.
- Perioada activă de tratament oncologic – procedura se poate realiza în remisie, cu acordul oncologului.
- Tulburări psihice necontrolate care ar putea împiedica respectarea protocolului de îngrijire.
- Probleme de coagulare severe, care cresc riscul de hemoragie.
- Expunere anterioară la radioterapie în zona capului și gâtului.
- Sarcină și alăptare – se recomandă amânarea implantării până după aceste perioade.
Pentru alte afecțiuni de sănătate, intervenția poate fi considerată individual. Dacă starea pacientului este stabilă și urmează recomandările medicului, implantul dentar poate fi efectuat cu succes.
3. De ce fumatul este considerat o contraindicație relativă? Cum poate afecta rezultatele tratamentului?
Fumatul este considerat o contraindicație relativă în implantologia dentară deoarece substanțele din fumul de tutun afectează circulația sângelui în țesuturi și contribuie la dezvoltarea bacteriilor în cavitatea bucală, crescând riscul de complicații.
La fumători, rănile postoperatorii se vindecă mai lent, iar integrarea osoasă a implantului (osteointegrarea) poate fi compromisă. După osteointegrare, fumătorii sunt mai susceptibili să dezvolte periimplantita – inflamația osului din jurul implantului – care poate progresa până la pierderea implantului. Periimplantita poate apărea chiar și la mulți ani după operație dacă pacientul continuă să fumeze.
4. De ce pacienților li se cere să trateze cariile înainte de operație?
Înainte de a efectua o operatie de implant dentar, medicul insistă asupra tratării cariilor și a altor afecțiuni dentare pentru a minimiza riscul de infecție. În timpul procedurii de implantare, se mențin condiții sterile cu ajutorul antisepticelor. Totuși, sterilitatea este compromisă imediat ce pacientul închide gura, iar bacteriile existente pe dinții cariați sau gingiile bolnave pot migra către zona implantului. Acest lucru poate duce la inflamații și, în cele din urmă, la eșecul integrării implantului în os.
Pentru a asigura un rezultat optim, este esențial ca orice problemă existentă – carii, inflamații gingivale – să fie tratată în prealabil.
5. Se pot pune implanturi dentare la pacienții cu diabet?
Implanturile dentare pot fi acum o opțiune pentru pacienții cu diabet, deși anterior aceasta era o contraindicație absolută. Diabetul este acum considerat o contraindicație relativă, ceea ce înseamnă că operația poate fi realizată cu succes dacă pacientul își controlează eficient boala. Acest control presupune respectarea medicației prescrise și monitorizarea constantă a nivelului de glicemie, fiind valabil pentru ambele tipuri de diabet – tip 1 și tip 2. În aceste condiții, rata de succes a implanturilor dentare la pacienții cu diabet este similară cu cea a persoanelor fără această afecțiune.
În schimb, diabetul necontrolat crește semnificativ riscul de pierdere a implantului, întrucât nivelurile fluctuante de glicemie pot afecta procesul de vindecare și integritatea implantului pe termen lung.
6. Dar hipertensiunea arterială și bolile tiroidiene?
La fel ca în cazul diabetului, pacienții cu hipertensiune arterială sau boli tiroidiene pot beneficia de implanturi dentare dacă afecțiunile lor sunt bine gestionate. Pentru hipertensiune, acest lucru înseamnă ca tensiunea arterială să fie controlată cu medicație, astfel încât să rămână în limite normale în timpul și după intervenție. În ceea ce privește bolile tiroidiene, nivelurile hormonilor tiroidieni trebuie ajustate și menținute stabil prin tratament corespunzător.
Un control eficient al acestor condiții reduce riscurile asociate implantării, iar procedura poate avea o rată de succes comparabilă cu cea observată la pacienții sănătoși.
7. Osteoporoza este o contraindicație pentru implantul dentar?
Nu. Multă vreme s-a crezut că implantarea pentru osteoporoză este nedorită, deoarece osul maxilarului din această boală devine mai „slăbit” și acest lucru face dificilă fuziunea implanturilor cu el. Cu toate acestea, studii recente au arătat că rata de supraviețuire a implanturilor la pacienții cu osteoporoză la 5 ani de la instalare este de 94-100%. Aceasta este o rată foarte mare, comparabilă cu succesul implantării la oameni absolut sănătoși.
Potrivit oamenilor de știință, nu există o legătură semnificativă statistic între osteoporoză și riscul eșecului implantului.
Se face o excepție numai pentru pacienții care iau bisfosfonați. În cazul lor, implantarea dentară este imposibilă.
CITEȘTE ȘI. Abonează-te la canalul de WhatsApp – Ziarul din Muscel și află primul cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Ziarului din Muscel și pe pagina de Facebook, pe grupul Cititorii Ziarului din Muscel, pe Tik Tok sau direct pe canalul de WhatsApp.
