Este situată în centrul oraşului, pe o terasă inferioară din dreapta Râului Târgului (vezi Mănăstirea Negru Vodă) şi este ctitorie domnească, de unde îi vine şi numele. A fost zidită în 1567 de Doamna Chiajna, văduva lui Mircea Ciobanul (1545-1552; 1553-1554) şi de fiul său Petru cel Tânăr (1559-1568). Pisania veche pusă de aceşti ctitori nu se mai păstrează. În forma ei iniţială, a durat până în primii ani de domnie a lui Nicolae Mavrocordat (circa 1720). Din cauza degradării avansate, s-a dărâmat până la temelie în zilele acestui domn şi s-a făcut din nou, mai încăpătoare, terminându-se de zidit în 1721, când s-a pus o pisanie, din care reiese aportul domnitorului şi al ispravnicului câmpulungean Jupan Vornicul. Ca urmare a noii stricăciuni este reclădită între 1870-1889 din temelie, când capătă forma actuală, ctitori fiind: Ion Colan, Anton Paul, preotul Petru Hănulescu, Ion Marinescu, Tase Piteşteanul. S-a sfinţit la 30 Iulie 1889, când primar al oraşului era Istrate Rizeanu. Pe zidul din faţă al bisericii se află două pisanii: cea din stânga datează din 1721, când s-a construit a doua biserică (cu litere chirilice), iar cea din dreapta, având literele săpate în piatră, datează de la 1889, anul zidirii actualei biserici. În formă de cruce, cu colţuri şi piedestal, biserica are temelie din piatră de Albeşti şi măsoară 33 m lungime, 14 m lăţime la naos şi 8 m la pronaos, fiind astfel cea mai mare biserică din municipiu. Altarul boltit, semicircular în interior şi poligonal la exterior, este decroşat şi are o fereastră mare pe axa bisericii şi una mică la proscomidie şi o uşă spre sud. Remarcabilă este tâmpla de lemn, frumos sculptată, dovedind un rafinament artistic deosebit (este totodată acoperită cu foiţă de aur); are trei registre cu icoane. Naosul are două abside laterale, puţin adânci, de formă dreptunghiulară, iar turla deschisă este înaltă, cilindrică în interior şi octogonală la exterior, prevăzută cu 8 ferestre cu vitralii. Pronaosul este format din două părţi: una mai îngustă, mult alungită spre naos, cu câte o fereastră mare pe laturile exterioare şi cu bolta înaltă, semicilindrică, cealaltă, cu lăţime egală cu cea a naosului, dar foarte scurtă, cu câte o fereastră, de asemenea, pe laturile sudică şi nordică, plus altele două spre vest, de-o parte şi de alta a uşilor de la intrare. Totodată, aici se află cafasul de lemn, înalt, către care acced două scări, tot din lemn, iar mai sus, o altă scară urcă spre turnul-clopotniţă (de formă octogonală, cu opt ferestre, deasupra cărora capătă formă circulară, în plan retras), care adăposteşte patru clopote. Pe peretele vestic, tabloul votiv ne înfăţişează pe Doamna Chiajna, prima fondatoare a locaşului şi Petru al II-lea Voievod, al doilea fondator. Pictura datează de la 1889 şi a fost realizată de Gheorghe Stoenescu (elev al lui Gheorghe Tăttărescu) şi fiii săi. Pictură realistă, pe fond albastru a fost spălată în 1934-1935 prin osteneala preotului Gheorghe Stroian.
Icoane vechi
Se păstrează câteva icoane vechi: icoana „Adormirii” (argintată), cu însemnarea „Gheorghe Spandoni, zugrav, 1773” alta, făcută pe cheltuiala dumnealui jupan Dumitrache Neguleaci ot Câmpulung, de Ilie zograv, 1810 şi una zugrăvită de Ghermano ieromanah în 1838. Stilul picturii este modern, cu chipurile de sfinţi rare, aproape jumătate din spaţiu fiind ocupat de decoraţiuni. In exterior, zidul este alb-crem, iar în faţă se află trei medalioane reprezentând cele trei hramuri, iar spre răsărit, deasupra ferestrei altarului, este pictată icoana Sfântului Nicolae, mai mare decât cele de pe frontispiciu. In curtea bisericii, spre nord-vest, se află casa parohială. Biserica a fost supusă restaurării între 1955-1957. Într-o înnoire a privilegiilor mai vechi, de la 22 Martie 1793, a lui Alexandru Moruzi, la această biserică sunt menţionaţi următorii preoţi: popa Nica protopop sin popa Ion, popa Panait sin popa Costandin şi popa Ştefan sin popa Hera. Ei erau scutiţi de birul preoţesc, de ploconul vlădicesc şi de alte orânduieli. Altă înnoire a făcut şi Alexandru Ipsilanti, la 25 Mai 1797, iar în timpul domniei lui Grigore Ghica (1822-1828), taxidarul judeţului a cerut oierit şi de la preoţii bisericii domneşti. În catagrafia de la 1810, la această biserică figurează trei preoţi: popa Chirca sin popa Nichifor, popa Savu sin popa losif şi popa Simion sin popa Bucur, iar în catagrafia de la 1840, protopopul Nicolae Ghermănescu şi preoţii Gheorghe Iosifescu, respectiv Ghermano ieremonah. Până în 1838, aici a slujit şi preotul Dumitrache Chirca sau Chirculescu, mutat apoi la biserica Sfântul Gheorghe (el fusese hirotonit de însuşi mitropolitul Grigore Dascălu, în ziua de 18 Februarie 1826, la biserica Sfântul Ilie din Bucureşti. În catagrafia din 1851 sunt trecuţi următorii preoţi: Petru Hanu şi Alexandru Chirca. Mai târziu aici a slujit şi preotul Nicolae Pătrăşescu, care a trăit până în 1906, după care au urmat preoţii Ioan Bărbulescu, Gheorghe Moisescu şi Gheorghe Stroian – ultimii doi făcându-i bisericii reparaţii şi spălând pictura. A urmat preotul Traian Gogoncea, urmând preotul Dănuţ Manu – fost protopop de Muscel, profesor şi decan al Facultăţii de Teologie a Universităţii Piteşti. Menţionăm că preotul Ioan Ilie Bărbulescu, a fost mobilizat în primul război mondial, fiind avansat la gradul de căpitan (preot confesor la Regimentul 30 Dorobanţi „Muscel”). În prezent slujesc în biserică preoţii: Ştefan Ştefănescu, Dănuţ Manu.
Biserica Grecilor
Uneori, acest locaş a fost numit şi Biserica Grecilor, denumire care provine de la faptul că voievodul Nicolae Mavrocordat a restaurat-o în 1721, el fiind de neam grec, iar biserica era vizitată de o serie de negustori greci. In apropierea bisericii s-a aflat şcoala domnească, înfiinţată în 1669 de Antonie Vodă din Popeşti, domnul Ţării Româneşti. Patrimoniul bisericii cuprinde o serie de cărţi vechi: un Mineu de la 1688 şi trei Minee de la 1698, o Evanghelie de la 1693, un Penticostar de la 1701, un Liturghier de la 1713 şi alte 30 de cărţi din secolul al XVIII-lea (1730-1780), respectiv 57 din secolul al XIX-lea. Mulţumesc preotului Ştefan Ştefănescu pentru ajutorul acordat la documentare. TG.
