Un fapt uimitor, prea puţin mediatizat: un ofiţer care a făcut garnizoana în municipiul Câmpulung, Carol-Teodor Peterfi a primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 2013, ca membru al OPCW – Organisation for the Prohibition of Chimical Weapons. Cum a obţinut distincţia şi ce înseamnă ea pentru un fost absolvent al sistemului de învăţământ militar, o sa vedeţi din următoarele rânduri.
Carol-Teodor Peterfi, este membru al OPCW (Organisation for the Prohibition of Chimical Weapons), care a primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 2013. Premiul Nobel pentru Pace, primit de OPCW, a fost o surpriză pentru toată lumea. O organizaţie mică şi oarecum necunoscută răsturna „pronosticurile” din domeniu. Totul s-a clarificat odată cu anunţarea motivaţiei: „pentru întreaga activitate în care s-a reuşit distrugerea aproape în totalitate a unei categorii de arme de distrugere în masă, şi anume, arma chimică”. Carol-Teodor Peterfi şi-a început cariera militară în 1982, la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza. În 1986, deşi conducerea liceului i-a acordase dreptul de a susţine examenul de admitere la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Chimie, a decis să meargă la Şcoala Militară de Chimie din Sibiu. Motivaţia a fost de fapt o încăpăţânare personală de a nu renunţa la sportul preferat, atletismul. A intrat primul şi a terminat al III-lea în promoţia de chimişti. Având dreptul de a alege, a avut ca opţiuni Sibiu, Timişoara şi Bucureşti. La Sibiu nu au fost locuri şi aşa a ajuns în vara anului 1989 în Timişoara, la Compania 245 Protecţie NBC a Diviziei 18 Mecanizate „Decebal”. A lucrat 10 ani în Timişoara îndeplinind diferite funcţii.
După prima misiune internaţională, desfăşurată la Câmpulung şi în Ungaria, i-a fost oferită o poziţie în cadrul Şcolii de Aplicaţie pentru Apărare NBC. S-a mutat la cerere în această şcoală, în decembrie 1999. După 4 ani de activitate şi multe împliniri în instituţia fanion a Apărării NBC, a fost admis la Academia de Înalte Studii Militare (ulterior, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”), Facultatea de Comandă şi Stat Major. A absolvit în 2005, clasându-se al V-lea în promoţie. Repartiţia a fost o surpriză fiind repartizat în SMG, la Centrul Operaţional de Conducere Militară, transformat ulterior în Centrul Naţional Militar de Comandă. A părăsit SMG-ul în 2008, pentru a lucra ca lector/instructor în cadrul Colegiului Baltic de Apărare din Tartu, Estonia. La sfârşitul anului 2010, a decis să-şi depună candidatura pentru un post într-o organizaţie internaţională.
Spre surprinderea sa, două din trei organizaţii internaţionale la care a depus CV-ul s-au arătat imediat interesate de competenţele şi calificările sale. După examenele şi interviurile de rigoare, a fost selectat de OPCW pentru a lucra ca ofiţer cu protecţia şi siguranţa în muncă (pentru arme chimice) – Health and Safety Officer (Chemical Weapons). După doi ani şi jumătate în care a lucrat ca Health and Safety Officer (Chemical Weapons), în februarie 2013, pentru a răspunde noilor nevoi operaţionale, a fost transferat pe funcţia de inspector (specialist în arme chimice). Din acel moment a participat la toate tipurile de misiuni legate de regimul de verificare impus de Convenţia de Interzicere a Armelor Chimice. La momentul decernării Premiului Nobel pentru Pace din 2013, se afla Damasc, în prima misiune pe teritoriul Siriei. A fost prima misiune a OPCW desfăşurată într-un mediu nepermisiv şi pe teritoriul celui mai nou stat membru al Convenţiei de Interzicere a Armelor Chimice. Mai mult, Siria a fost prima misiune desfăşurată în cooperare cu ONU. De fapt misiunea s-a numit „OPCW-UN Joint Mission” şi s-a desfăşurat din momentul declarării armelor chimice de către Siria şi până la momentul în care agenţii chimici de luptă au părăsit teritoriul acesteia. A participat la două rotiri în cadrul acestei misiuni. În prima (decembrie 2013 – ianuarie 2014), a fost ofiţerul de logistică al misiunii, iar în cea de a doua (martie – mai 2014), ofiţerul de operaţii. A avut ocazia să lucreze cu profesionişti, nu numai din diverse organizaţii, dar şi din culturi şi societăţi diferite. Astfel ne-a destăinuit că ofiţerii de legătură cu ONU au fost români, iar echipa de „close protection” pentru şefa misiunii aparţinea Serviciului de Protecţie şi Pază din România.
Trebuie să lămurim un lucru. Distincţia, în cazul membrilor OPCW, este una pur morală. Banii aferenţi premiului au fost depuşi într-un cont din care vor fi premiaţi cei care contribuie la acţiunile de neproliferare a armelor chimice şi aşa este şi corect. Ca atare, pentru Carol Peterfi, această distincţie reprezintă un simplu „mulţumesc”, rostit de întreaga lume, ceea ce este mai presus decât orice recompensă materială.
Totuşi nu trebuie uitat că prima mare recompensa, în cariera de ofiţer a fost la Timişoara, în septembrie 1989, ca locotenent, având funcţia de şef staţie calcul analitic la Divizia 18 Mecanizată. Revoluţia l-a prins pe străzile Timişoarei şi, ca singurul ofiţer al companiei aflat în misiune cu plutonul în afara cazărmii de dislocare. Au fost momente şi situaţii extrem de dificile pe care a trebuit să le gestioneze fără a avea pregătirea necesară. Cu numai 4 luni în urmă era un cadet ce-şi desfăşura activitatea într-un mediu ideal şi protejat, iar în acele momente devenise un „ştie tot” ce lua decizii de care depindeau nu numai viaţa subordonaţilor, ci şi îndeplinirea misiunilor diviziei. În martie 1990, la numai 7 luni de la ceremonia de înălţare în gradul de Locotenent, am fost din nou avansat în grad, pentru „curaj, abnegaţie şi spirit de sacrificiu”.
În 1999, la propunerea şefului Biroului NBC al SMFT, s-a mutat în Şcoala de Aplicaţie pentru Apărare NBC din Câmpulung Muscel. În cei 4 ani petrecuţi aici, a ocupat succesiv funcţiile de ofiţer cu planificarea învăţământului, instructor în catedra de management, comandantul Bazei de Instrucţie NBC şi instructor superior în catedra de tactică/pregătire a ofiţerilor NBC. A fost o perioadă a desăvârşirii profesionale şi prin intermediul nostru le mulţumeşte tuturor celor cu care a lucrat în acea perioadă.
Experienţa din Şcoala de Aplicaţii a fost una crucială pentru admiterea la Academia de Înalte Studii Militare. Educaţia sa acoperă atât domenii strict militare cât şi specializări civile. Cea militară include toate cursurile de carieră inclusiv Colegiul de Război. Pe lângă acestea, a absolvit numeroase cursuri de specializare atât în ţară cât şi în străinătate. Educaţia civilă include Facultatea de Sociologie şi Psihologie, specializarea Asistenţă Socială din cadrul Universităţii de Vest, Timişoara, Master în „Istorie şi Tradiţii” la Facultatea de Teologie Ortodoxă/Universitatea Piteşti şi Master în „Conducere militară şi securitate” la Universitatea Naţională de Apărare din Letonia. Din 2010, activează ca cercetător doctorand al Universităţii din Tartu, Estonia, studiind corelaţia dintre religie şi aranjamentele naţionale şi internaţionale de securitate. În cei patru ani cât a lucrat pentru OPCW, a absolvit peste 12 cursuri de specializare recunoscute internaţional, în diferite domenii printre care: siguranţă şi securitate în muncă, protecţie radiologică, pedagogie (train the trainers), situaţii de urgenţă şi altele. Tot ca membru al OPCW, a primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 2013. Acesta este Carol-Teodor Peterfi cel care a primit Premiul Nobel pentru Pace în anul 2013, ca membru al OPCW – Organisation for the Prohibition of Chimical Weapons. TG
