Mii de credincioşi au trecut astăzi, pragul mânăstirii de la Nămăieşti, localitatea Valea Mare Pravăţ, judeţul Argeş, unde este Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. Foarte mulţi turişti au ales să petreacă Sărbătoarea Floriilor prin rugăciune la Nămăieşti, la Icoana Făcătoare de Minuni. Cu această ocazia, icoana a fost deschisă iar toţi cei prezenţi, în locaşul de cult au putut-o atinge şi săruta, poate pentru prima oară în viaţa lor, în acest mod. După cum bine se ştie, pentru fiecare credincios în parte este o minune în viaţa sa, şi, totodată un semn, să găsească icoana de la Nămăieşti deschisă. De asemenea credincioşii au putut pleca acasă, de la mânăstirea, de la Nămăieşti şi cu ramuri de salcie. Iată care este semnificaţia acestor crengi de salcie, de care este foarte bine să se ţină cont pe viitor:
După un obicei străvechi, menţionat chiar în sec. al IV-lea de către pelerina Egeria şi generalizat în toată biserica creştină, în Duminica Floriilor se aduc în biserici ramuri de salcie. Acestea sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor, în amintirea ramurilor de finic şi de măslin, cu care mulţimile au întâmpinat pe Domnului Hristos la intrarea Sa în Ierusalim. Noi le purtăm în mâini ca semn al biruinţei împotriva morţii. Având în vedere că noi mergem în Duminica Floriilor cu ramuri de salcie şi nu de finic, există credinţa că biserica a adoptat anumite simboluri care nu au temei scripturistic. Astfel, cei care împărtăşesc această credinţă, susţin că s-a diminuat semnificaţia religioasă. Dacă analizăm rolul salciei în istorie, vom putea observa că i s-au atribuit diverse calităţi magice.
Salcia – simbol al fecioriei
De Thesmophoria, o sărbătoare legată de cultul lui Demeter şi Core, femeile îşi făceau un pat din ramuri de salcie pe care stăteau în tot timpul sărbătorii. Salcia fiind considerată un copac ce-şi distruge rodul (ea îşi leapadă florile înainte ca rodul să se lege), actul pe care îl făceau femeile în acea zi putea fi tradus ca o dăruire spre o viaţă de castitate. Au fost şi persoane care au văzut în şederea femeilor pe acel pat o promovare a fertilităţii, de vreme ce patul era aşezat pe pământ, iar pământul era simbolul sacru al zeiţelor mame.
Salcia – planta menită să asigure sterilitatea
Având în vedere că salcia este un copac distrugător de rod, era considerată ca fiind planta ce asigură sterilitatea. În textele antice întâlnim în acest sens, afirmaţii de genul: “luaţi flori de salcie, frecaţi-le în apă şi beţi amestecul. Acesta va suprima orice poftă amoroasă şi va face pe femei sterile”.
Salcia în Vechiul Testament
În Vechiul Testament salcia este întâlnită pentru prima dată în timpul sărbătorii corturilor, sărbătoare care aminteşte de eliberarea evreilor din Egipt: “În ziua întâi, să luaţi ramuri de copaci frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunze late şi salcii de rău şi să vă veseliţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru…” (Levitic 23, 40). În cadrul acestei sărbători salcia este un simbol al bucuriei şi al vieţii. Însă, în Psalmul 136, în care este descrisă disperarea evreilor aflaţi în robia babilonică: “La răul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În salcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre” (1-2), salcia devine aici simbolul neputinţei şi al disperării. Astfel, şi în Vechiul Testament, salcia îşi păstrează dualismul ei simbolic: viaţa şi moartea.
Salcia în creştinism (Floriile)
În gândirea creştină, simbolismul salciei este întâlnit pentru prima dată în scrierile Pastorului Hermas. Aici martirii sunt numiţi “ramuri de salcie purtătoare de rod” ale copacului divin, care este Domnul Hristos. Cu alte cuvinte cei ce şi-au dăruit viaţa lui Hristos, nu au rămas în moarte, ci au biruit-o. Salcia, în scrierile unor Sfinţi Părinţi, o reprezintă pe Fecioara Maria. Aceasta deşi alege fecioria, deci viaţa fără rod, naşte pe Hristos.
Salcia în credinţa populară
În popor există credinţa că cei care nu pot ajunge la biserică, în special din motive de sănătate, trebuie să fie atinşi cu aceste ramuri de salcie binecuvântate, strigându-se în mod repetat:
“Ieşi, boală, întoarce-te sănătate!”. Apoi să se cânte: “Nu sunt eu cel ce te loveşte/ Ramura de salcie te loveşte/ Nu tu eşti în suferinţă/Ramura este cea care suferă/În curând va fi Paştele”.
Ramurile de salcie – superstiţii
Modul în care această ramură de salcie se păstrează în gospodărie, este diferit de la o zonă la alta. În Moldova şi în Bucovina exista credinţa că salcia, nu trebuie adusă în casă. Ea se pune întotdeauna afară, la ştreaşina casei. Dimpotrivă, în Muntenia şi Oltenia, ramurile de salcie se pun la icoane.
În literatura folclorică româneasca există multe legende despre salcie. În una din ele, se spune că Fecioara Maria, auzind de Răstignirea lui Hristos, a plecat să-L caute. Ajungând la malul unui râu s-a rugat de broască să o treacă dincolo, dar aceasta nu a vrut spunându-i că şi ea a avut trei copii care au fost omorâţi de roata unei căruţe şi nu a mai plâns după ei. Fecioara a blestemat-o să se usuce, dar să nu putrezească niciodată. Aşa a ajuns la salcie, cea care şi-a făcut ramurile punte pentru a o ajuta pe Fecioara să treacă râul. Fecioara a binecuvântat-o, ca niciodată să nu ardă, să rodească şi să se înmulţească oriunde s-ar aşeza.
