În cultul creştin ortodox, un loc important îl ocupă supracinstirea Maicii Domnului. În Biblie avem o mulţime de texte care ne vorbesc de rolul deosebit pe care l-a avut Fecioara Maria în actul dumnezeiesc al mântuirii neamului omenesc: este aleasă de Dumnezeu să „zdrobească”, prin naşterea Domnului Iisus Hristos, pe diavolul care a înşelat pe protopărinţii noştri Adam şi Eva (conf. Facere 3/15). Este „scara” cerescă, văzută de Iacob, pe care s-a pogorât la noi Domnul (Facere 28/12-13). Este închipuită de „rugul aprins” din care Dumnezeu i-a vorbit lui Moise (conf. Ieşire 3/2-6). Este numită „Împărăteasă” plăcută Domnului (conf. Psalmul 44/11,13). Profetul Isaia, cu opt veacuri înainte, o prooroceşte: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7/14); după care vorbeşte de pururea fecioria ei (conf. Isaia 66/7). Profetul Ieremia, cu şapte veacuri înainte o numeşte: „Locaş al dreptăţii şi munte sfânt”, binecuvântat de Dumnezeu (Ieremia 31/23). Profetul Iezechil prooreceşte, cu şase veacuri înainte, de pururea fecioria ei (conf. Iezechil 44/1-2). Îngerul Gavriil o numeşte: „Cea plină de har şi binecuvântată între femei” (Luca 1/28), şi îi binevesteşte că va naşte pe „Fiul lui Dumnezeu” în chip supranatural, prin „pogorârea Duhului Sfânt şi puterea Celui Preaânalt” (Luca 1/35). Preasfânta crede posibil, imposibilul, ca fecioara fiind să nască Fiu: „iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1/38). Sfânta Fecioară Maria este Născătoare de Dumnezeu, a născut cu trup pe Dumnezeu – Cuvântul, Cel prin care toate s-au făcut (conf. Ioan 1/1-3,10,14). Biserica Ortodoxă învaţă că precum Dumnezeu – Cuvântul a primit trup din Fecioara Maria, şi Fecioara Maria a primit sfinţenie de la Dumnezeu – Cuvântul sălăşluit în ea, îndumnezeind-o. Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, inspirată de Duhul Sfânt, „cu glas mare a stigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta să vină la mine Maica Domnului meu?” (Luca 1/41-43). Pe Maica Domnului o aflăm mijlocitoare şi propovăduitoare la nunta din Cana Galileii (conf. Ioan 2/1-11). Domnul Iisus Hristos a cinstit şi a iubit pe mama Sa, copil fiind „era supus” (Luca 2/51), iar pe cruce răstignit fiind, nevoint s-o lase singură, o încredinţează ucenicului Ioan, zicându-i: „Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine” (Ioan 19/27). Pentru toate acestea şi pentru alte multe daruri, pe care Biserica Ortodoxă le propovăduieşte, noi o supracinstim pe Maica Domnului, zicând: „Bucură-te, cea prin care Dumnezeu a venit la noi cu trup. Bucură-te, că prin mijlocirea ta noi ne mântuim. Bucură-te, Mireasă pururea fecioară”. Preot Vasile Grigorescu