Au trecut şapte ani, de când Dragoş Alexandrescu scrie istorie pe plaiuri muscelene şi argeşene din postura de erou după ce şi-a pierdut viaţa în teatrul de operaţiuni din Afganistan. Foştii camazazii nu l-au uitat şi de fiecare dată când prind momentul îi organizează câteun ceremonial de comemorare la Cimitirul de la Flămânda, acolo unde se odihneşte pentru eternitate, Dragoş Alexandrescu. În timpul misiunii de patrulare pe Autostrada A1 – Qalat-Kabul, Dragoş Alexandrescu era însoţit de un alt muscelean pe nume Ionuţ Butoi. Acesta în urma tragediei a rămas într-un scaun cu rotile. De fiecare dată este prezent la toate comemorările care i se aduc fostului şef şi prieten, Dragoş Alexandrescu. Plânge şi totodată se bucură că Dumnezeu i-a arătat drumul pe care îl are de parcurs. Un traseu plin de lumină, iubire şi multă împlinire. Când vorbeşte de Dragoş Alexandrescu, de fiecare dată Ionuţ Butoi lăcrimează şi are remuşcări că mai bine pleca el în locul lui. ,,Mă bucură faptul că nu este uitat, chiar dacă aceste evenimente sunt organizate cu alte scopuri. Mi-a fost şef de când m-am angajat. Păcat că s-a întâmplat acest lucru cu el. El nu avea greşeli. Preferam ca Dumnezeu să mă ia pe mine, nu pe el pentru că eu am făcut mai multe greşeli. Am rămas că mai am ceva de făcut, şi chiar am. Promovez foarte mult imaginea armatei, sportul cu handicap, înotul tirul şi karatele. Sunt sănătos, poţi face multe lucruri fără picioare, am toate weekend-urile încărcate, plec la ţară, am antrenamente. S-au aşezat toate am trecut prin divorţ, mi-am refăcut viaţa, la anul mă căsătoresc, sunt un om împlinit, nu gândeam că o să pot fi aşa fericit, este mai greu că nu este copilul lângă mine, trebuie răbdare, am fost mai nervos dar Dumnezeu mi le-a rânduit cum a ştiut mai bine. Sunt fericit!”, a declarat Ionuţ Butoi pentru Ziarul din Muscel.
Alte știri din aceeași categorie
