Anul acesta, ca niciodată apele au fost sfințite de preoți fără niciun de incidente. Oamenii legii au urmărit atent evenimentele pe la aproape toate locașurile de cult din Muscel. În această zi de sărbătoare, muscelenii se îngrămădeau pe la biserici ca să intre în posesia apei sfințite de Bobotează, dar ca niciodată de această dată au fost chiar foarte puțini. Unii au preferat să meargă la biserică, după slujba de dimineață ca să umple sticlele cu apă sfințită. Alții în schimb au luat apă de la chiuvetă sau de la izvoare, având credința în suflete, că peste tot este sfințită. ,,Nu am putut ajunge la biserică pentru că sunt bolnavă, am preferat să iau apă de la chiuveta mea din casă. Am mai făcut acest lucru și în alți ani și nu au fost probleme. S-a păstrat la fel ca cea de la biserică. Maică în această zi, Domnul Iisus le sfințește pe toate cu puterea sa nemărginită. Eu am credință în Dumnezeu și în Fiul Său”, ne-a declarat Victorița.
Pe 6 ianuarie, se sărbătoreşte Boboteaza. Această sărbătoare religioasă mai este cunoscută şi sub numele de Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului, Descoperirea Cuvântului Întrupat şi, desigur, Botezul Domnului. Cuvântul „epifanie” este de origine greacă (Epiphaneia), însemnând “manifestare” sau „apariţie”. „Teofanie”, termen ce semnifică „manifestarea lui Dumnezeu”. Boboteaza este sărbătoarea sfinţirii tuturor apelor din lume, după cum Iisus s-a coborât în râul Iordan pentru a fi botezat de Ioan Botezatorul. Este de asemenea o ocazie pentru recunoaşterea Sfintei Treimi, căci se arată în acelaşi timp Fiul ce vine să se boteze, vocea Tatălui şi Sfantul Duh ce se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel. De Bobotează se practică aruncatul crucii. În ţările cu tradiţie ortodoxă, în special în România, Grecia şi Rusia, slujba de Bobotează nu are loc în biserică, ci lângă o apă curgătoare sau o fântână. Acesta este momentul în care preotul aruncă în apa îngheţată o cruce, iar bărbaţii se aruncă dupa ea. Cel care o aduce înapoi la mal va avea noroc tot anul.
După slujbă, credincioşii primesc Agheasma mare, apă sfinţită, cu puteri deosebite, care vindecă trupul şi sufletul. Se spune că sunt suficiente doar câteva picături din aceasta pentru vindecarea sterilităţii sau pentru a scapa de patima alcoolului. Agheasma mare este păstrată cu sfinţenie, lângă icoană, tot anul, pentru a fi folosită ca leac de boli şi pentru dezlegarea farmecelor. Ea nu se alterează în timp, iar dacă totuşi devine vâscoasă sau capătă gust neplacut, se spune ca cineva din casa respectivă a comis un mare păcat sau casa respectivă a fost blestemată.
