De-a lungul timpului Câmpulungul a fost vizitat de mai toate capetele încoronate domnitori, principi, regi, doamne şi domniţe prinţese şi regine. În anul 1868, Câmpulungul a fost vizitat pentru prima oară de domnitorul –german- al României, Carol I, prilej cu care primarul oraşului a ţinut la 24 iulie un discurs în care arăta dorinţa locuitorilor de a fi construită o şosea care să lege oraşul de vechea frontieră cu Transilvania (Giuvala, judeţul Braşov).
19/31 iulie 1868 — Prinţul Carol întreprinde o excursie în munţi, spre orăşelul Câmpulung şi bogatul şi frumosul Rucăr, care e situat aproape de izvorul Dâmboviţei. Calea e grea pe drumurile rele: cu toate acestea, acest sat exercită un comerţ înfloritor cu lemne şi are o industrie casnică destul de dezvoltată: covoare frumos ţesute şi costume se găsesc aproape în fiecare casă. Locuitorii satelor pregătesc prinţului o primire călduroasă şi-l roagă să le deschidă valea frumoasă printr-un drum de la Câmpulung la graniţa Transilvaniei. Prinţul se interesează foarte mult de această chestiune şi străbate călare, cu câţiva ingineri, regiunea, spre a găsi el însuşi linia cea mai bună şi mai uşoară pentru acest drum. El se hotărăşte în sfârşit pentru valea de la poalele Pietrei Nămăieştilor, deoarece ar fi mai uşor să se construiască linie solidă de la Câmpulung, în valea Dâmboviţei.
24 iulie/5 august — Prinţul Carol se întoarce în Capitală.
În 1867, iarna a sosit foarte de timpuriu, căci a nins la 15 septembrie, după cum rezultă din o însemnare făcută pe o carte a bisericii Sf. Ilie.
Evenimentul anului 1873 la Râmnicu Vâlcea a fost însă vizita domnitorului în zilele de 24-25 mai. Pe 19 mai, Doamna Elisabeta pleacă la Neuwied cu fetiţa ei, Maria, Carol I însoţindu-le până la Turnu Severin. Călătoria s-a făcut cu vasul „Ştefan cel Mare”, familia domnitoare îmbarcându-se la Giurgiu şi urmând cursul Dunării. Satele de pe mal oferă pasagerilor o privelişte minunată, fiind pierdute în verdeaţa salcâmilor înfloriţi, al căror miros îmbată călătorii. La 21 mai, Carol debarcă la Turnu Severin, şi, împreună cu ministrul lucrărilor publice, Nicolae Kretzulescu, pornesc spre capitală pe traseul Turnu Severin – Târgu Jiu – Râmnicu Vâlcea – Curtea de Argeş – Câmpulung.
În contextul în care spiritele luminate ale veacului al XIX-lea susţineau ridicarea condiţiei culturale a poporului român, domnitorul Carol I semna decretul nr.1.570, prin care, la 22 noiembrie 1867 se înfiinţa Şcoala Normală din Bucureşti, sub denumirea de “Şcoala preparandală din Bucureşti sau Şcoala normală primară din Bucureşti”. La 27 noiembrie 1868, directorul Gheorghe Radu Melidon înainta Ministerul Instrucţiunii Publice un raport prin care solicita aşezarea şcolii sub patronatul religios al Sfântului Andrei, iar la 17 decembrie 1869 propunea ca şcoala să primească definitiv numele de Şcoala Normală „Carol I”.
Într-un raport din 1873, instituţia era denumită „Şcoala Normală Carol I”, iar sub titulatură erau trecute cuvintele „Virtus romana rediviva” („Reînvierea virtuţilor strămoşeşti”). Sub acest nume va fi cunoscută vreme de mai bine de şaptezeci de ani, iar după prăbuşirea comunismului, şi în prezent. La sugestia domnitorului Carol I, demersurile strămutării Şcolii Normale de la Bucureşti la Câmpulung au început din anul 1887. Alegerea locului pentru şcoală a fost făcută de însuşi ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Dimitrie A. Sturdza, însoţit de secretarul general Spiru Haret. După mai multe cercetări făcute pe Grui, Valea Româneştilor, Creţişoara, terenul ales, pe care urma să se construiască un local propriu pentru şcoala normală de la Câmpulung, a fost lângă Biserica Flămânda, unde funcţionase o şcoală încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Tratativele pentru cumpărarea a 10 hectare ,,sub dealul Flămânda, despre oraş”, au fost duse cu primarul oraşului Câmpulung, ca reprezentant al Consiliului Comunal. Locuitorii oraşului şi ai judeţului Muscel, bucuroşi pentru o asemenea decizie, au trimis o telegramă de mulţumire lui Nicolae Kretzulescu, preşedintele Senatului (născut de altfel în Leordeni). Telegrama a fost citită în şedinţa din 11 ianuarie 1890. Planul construcţiei şcolii a fost întocmit de către arhitectul Ion N. Socolescu (1856-1924), diplomat în 1883 al Şcolii de Arte Frumoase din Paris, primul director al Şcolii Superioare de Arhitectură. Proiectul monumentalei construcţii, în stil neoromânesc incipient, a fost considerat unul dintre cele mai frumoase din Europa acelui timp, lucrările propriu-zise fiind coordonate de italianul Giovanni Batista Dreina. Construcţia localului a costat 12.000 de galbeni, sumă oferită de Carol I încă din 22 decembrie 1867, pentru „clădirea unui edificiu propriu în care se va aşeza Institutul Pedagogic din Bucureşti, menit a da învăţători comunelor rurale”.
Vizitele lui Carol I la Câmpulung au continuat. Însoţit de doamna Elisabeta şi de alţi oficiali, conducătorul statului român a revenit în vechea urbe şi în anul 1875,
10/22 mai. Aniversarea suirii principelui pe tron se sărbătoreşte astă dată în munţi, la Câmpulung Muscel, şi, prin aceasta, serbarea ar deosebită înfăţişare populară. Din păcate, vremea e foarte neprietenoasă principele şi principesa, care proiectaseră o excursiune, abia au putut ajunge până la mănăstirea Nămăieşti. 12/24 mai. Perechea princiară s-a înapoiat ieri la Cotroceni dar şi în anul 1891.
În ziua de 10 Mai 1875, Domnitorul Carol I şi tânăra sa Doamnă Elisaveta, se aflau în Câmpulung cu o mare suită – ne relatează un apropiat al curţii domneşti – Ministerul de justiţie Alexandru Lahovary, care-l însoţia, a rostit o cuvântare la banchetul care s-a ţinut aici.
În 1877—78, s-a construit de armată şoseaua ce duce din Câmpulung la Măţău.
În anul 1891, însoţit de regina Elisabeta şi de principele moştenitor Ferdinand, regele Carol I a fost imortalizat într-o frumoasă fotografie, pe terasa superbului Hotel Ştefănescu, devenit ulterior Hotelul Regal din Câmpulung Muscel.
În 1890 s-a construit noul local al spitalului. În 1891 a vizitat iarăşi oraşul, Regele Carol I însoţit de prinţul moştenitor Ferdinand – ne relatează un apropiat al curţii regale. În 1894 s-a înfiinţat gimnaziul Dinicu Golescu, transformat după război în liceu complet. În 1895 s-a mutat în Câmpulung Şcoala normală Carol I înfiinţată în 1867. La 21 Iunie 1898, s-a inaugurat bustul maiorului Giurescu aşezat în curtea regt. 30, iar la 15 Rug. acelaş an, bustul lui Radu-Negru aşezat mai în urmă în faţa primăriei, lucrat de artistul muscelean D. Mirea. lată inscripţia de pe placa de marmoră: în anul 1898 August 15 în zilele regelui Carol I, fundatorul regatului roman: „Câmpulungul, primul scaun domnesc, salută chipul de bronz al urzitorului Ţării Româneşti. Înălţatu-s-a chipul lui Radu Negru-Basarab, descălicătorul Ţării Româneşti. Memoriei luceafărului basarabesc, admiratorii gloriei străbune, închină acest „monument”.
Cine ar fi crezut în anii când regele Carol I saluta muscelenii acelor vremuri de la balconul Hotelului Regal cât de exasperanţi erau politicienii încă de atunci. Principele Radu a readus în actualitate o poveste adevărată a acelor ani, în dialogul avut cu presa cu ocazia vizitei sale în Câmpulung. „Să ştiţi că regele Carol I niciodată nu a avut o anumită preferinţă pentru un anumit partid politic sau pentru o anumită gândire din sfera intelectualilor vremii. Acest mare om de stat, care a fost cel mai mare şef de stat pe care l-a avut România în epoca modernă şi contemporană. Mai puţin ştiut este că în cei 48 de ani de glorioasă domnie a avut de trei ori valiza făcută să plece din România. Dar, ştiţi ce l-a exasperat pe el de a ajuns să-şi facă bagajul de trei ori ca să plece? Nu poporul român, ci exact acei oameni care, astăzi, mă exasperează şi pe mine: clasa politică şi elita care acceptă să îngenuncheze pentru bani şi acceptă să fie cumpărată. Aceştia sunt oamenii care l-au exasperat şi pe Carol I. Ţăranul şi omul de bun simţ nu l-au făcut niciodată pe Carol să-şi facă bagajul. Dacă un om cu răbdarea şi cu forţa lui de caracter a mers cu exasperarea până acolo încât să-şi pună lucrurile în valiză şi să plece, trebuie să vă gândiţi, că aveau o forţă a răului încă de atunci, bine împământenită, care nu a dispărut. De aceea, românii trebuie să se gândească la valizele acelea făcute de trei ori, pentru că poporul român nu are posibilitatea să-şi facă valiza şi să plece. Mai bine să facă valiza altora, şi să-i trimită măcar pentru cinci ani la locul lor”, ne-a declarat Principele Radu aflat în vizită la Câmpulung. TG
