Vinerea Mare a anului 1930 va rămâne pentru totdeauna o zi neagră pentru credincioşii din Costeşti, judeţul Argeş. Atunci, 116 oameni, dintre care 90 de copii, au fost arşi de vii de flăcările ce au cuprins bisericuţa de lemn din localitate. Totul a pornit de la o lumânare care a aprins o coroană, iar câteva scântei au declanşat cel mai negru episod petrecut la vreo biserică în perioada interbelică a României.
Speriaţi, oamenii s-au înghesuitşi, cum la vremea aceea uşa se deschidea înspre interior, nu s-au mai putut salva.
Rudele celor pieriţi îşi amintesc şi acum cu durere în suflet dezastrul nimicitor. Un sat întreg a rămas fără tineri. Părinţi sfâşiati de durere şi-au strigat disperarea. Copiii lor s-au transformat în torţe chiar în timpul Deniei.
În urma cu 88 de ani, când au auzit clopotul bisericii care chema enoriaşii la slujba de Denie, învăţătorul, 90 de copii şi alţi localnici au plecat către lăcaşul sfânt. O lumânare aprinsă a declanşat toată nenorocirea.
Oamenii au fost arşi de vii. Gheorghe Ilie, fiul unei femei a supravieţuit de la dezastru, urletele de durere ale rudelor îndoliate acopereau întreaga localitate. Durerea nemărginită a fost transcrisa de un localnic, Marin Chivu, pe o foaie de hârtie şi astfel a luat naştere balada ”Biserica arsa de la Costeşti”. La slujba de înmormantare au venit Regina Maria şi Regele Mihai.
Din bisericuţa de lemn au rămas doar Sfânta Evanghelie şi un picior de la Sfânta Masă, peste care a fost construit un monument pe care sunt trecute numele tuturor victimelor incendiului. La doar âţtiva metri distanţă fost ridicată altă biserică ce poarta doua hramuri, Adormirea Maicii Domnului şi Învierea, tocmai pentru a le aduce aminte tuturor de tragedia din anul 1930. În fiecare an, în a doua zi de Înviere, la Biserica din Costeşti se face slujbă pentru pomenirea celor 116 suflete pierite în sfântul lăcaş.