Învăţământul din Muscel este mai sărăc după pierderea cadrului didactic, Ion Borcănescu. La vârsta de 70 ani, profesorul de franceză a fost condus pe ultimul drum de foşti colegi de la Liceul Teoretic ,,Dan Barbilian”, unde a avut catedră timp de două decenii dar şi de cadrele didactice de la Colegiul Naţional Pedagogic ,,Carol I”, sâmbătă, 25 noiembrie. După ultima slujbă de la biserica Sfântul Nicolae din centrul oraşului la care au participat mai mulţi preoţi, Ion Borcănescu a fost condus pe ultimul drum, dar înainte de a ajunge la cimitirul Flâmânda unde îşi va dormi somnul de veci, a poposit în curtea liceului pe care l-a condus vreme de 5 ani.
,,Luni, cu doar două zile înainte să mă sune doamna şi să îmi spună vestea cumplită, am stat de vorbă cu domnul Borcănescu chiar în incinta colegiului. Ne-a făcut o vizită şi l-a întrebat pe directorul George Radu cum stă cu pregătirile pentru aniversarea celor 150 de ani de la înfiinţarea liceului. L-am întrebat cum se simte, mi-a spus că bine, cu lumină pe chip aşa cum a avut-o dintotdeauna. Acum, Dumnezeu l-a luat în grădina lui, probabil va fi tot şeful catedrei din Ceruri. A fost un om deosebit, de o sensibilitate şi o blândeţe aparte. Este o mare pierdere pentru liceu, pentru învăţământ. Sunt convins că toţi cei care l-au cunoscut îl regretă, pe domnul Borcănescu. Eu l-am iubit şi îmi doresc să ajungă acolo Sus, în locul cel mai bun, cât mai aproape de Dumnezeu”, a spus preotul Ion Cojocaru după slujba de înmormântare.
Profesorul Ion Borcănescu s-a născut pe 28 septembrie 1948, la Piteşti, fiind absolventul actualului Liceu cu Program Sportiv din Câmpulung, pe atunci Liceul de Filologie. După ce a terminat cursurile Facultăţii de Filologie – Limba franceză, de la Iaşi, a revenit la liceul pe care l-a absolvit, dar ca dascăl, unde a predat între anii 1971 şi 1980. A fost detaşat apoi la Liceul Chimic, actualul Liceu Teoretic Dan Barbilian”, unde a fost şi director adjunct. Din anul 2001, s-a mutat la Colegiul Naţional Pedagogic Carol I, unde a fost şi director între anii 2007 şi 2012, de unde s-a şi pensionat.
