Lereşteanul Paraschiv Şimăn, veteranul de război în viaţă! A fost premiat…pentru meritele deosebite, curajul, dăruirea, patriotismul şi spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă ca militar în al Doilea Război Mondial. I-au trecut pragul casei sale, Constantin Cârjan, locotenent colonel – comandantul Batalionului 30 Vânători de Munte ,,Dragoslavele”, autorităţile locale, reprezentanţii veteranilor de război, filiala Argeş.
Un om cu un suflet cât 100, de 100 de ani, acum, la Centenarul Marii Uniri! Acesta este Paraschiv Simăn, un bătrânel din satul Voineşti, care a trecut prin viaţă văzând cu ochii lui ceea ce noi acum învăţăm: istoria României. Românie, căreia bătrânelul îi doreşte multe, la Centenar!
„ Mă simt bine. Dacă stau aşa şi mă gândesc… 100 de ani… sunt 100, nu 10. Sunt uimit. Sunt foarte bine. Într-o zi normală, citesc ziarul, da… văd foarte bine. Mă uit la televizor, la tot ce ţine de cultură generală. Este pentru mine o satisfacţie, un mijloc de relaxare. Din 1932 şi până în 1939, Simăn a lucrat la Atelierele „Leonida” din Bucureşti. Am fost băiat de capitală. Erau fete frumoase acolo, dar… Nu ieşeam eu. Veneau cetăţenii cu reparaţii auto şi ne luau pe preferinţe. Eu aveam foarte mulţi clienţi. Nu aveam timp să stau degeaba. Am muncit foarte mult în acea perioadă”, spune Paraschiv Simăn.
Paraschiv Simăn a avut o viaţă complexă când vine vorba despre război, despre luptele pentru reîntregirea neamului şi pentru putere şi libertate. Stagiul militar al acestuia a avut loc fix în anul 1939, din păcate, când a izbucnit al Doilea Război Mondial. El a fost militar într-o unitate de artilerie antiaeriană. Norocul a făcut să nu fie chiar în mijlocul luptelor, însă a fost şofer pe un camion Henshel.
„Eram şofer pe maşina de 8 tone. Mult pentru mine. Nu mergeam decât la deplasări mici. Acolo unde eram eu, erau puţini care ştiau bine mecanica. De aceea am rămas până la încheierea războiului. În atâţia ani de armată, am avut 14 zile de concediu şi asta la început. Atunci când am aflat că am intrat în război, nu mi-a fost teamă, pentru că ştiam ce este de făcut”, povesteşte Simăn.
Iubirea pentru locul natal l-a făcut să revină acasă de câte ori a fost nevoie pe Paraschiv Simăn. După ce s-a întors din armată, a vrut să plece din nou la Bucureşti, însă mama sa l-a convins să rămână şi să se angajeze în Câmpulung, ca să fie un sprijin pentru familia sa. Acesta a hotărât să rămână la Lereşti şi, astfel, s-a angajat la Uzina ARO, de unde a ieşit la pensie în anul 1978.
Şi pentru că este născut odată cu Marea Unire, el transmis un mesaj şi pentru toţi românii din ţară, dar şi de peste hotare. „La 100 de ani de la Unire, îi doresc României să lupte mai mult pentru o viaţă mai bună şi să muncească tot mai mult. Mai marii să ţină cont de toate necazurile oamenilor şi de posibilităţile acestora de a se angaja. Să aibă grijă unii de alţii. Iar tinerii, încă o dată spun, să muncească şi să nu uite niciodată de unde au plecat”, a transmis Paraschiv Simăn.
