A împlinit 100 de ani! La mulți ani, Elena Ion Arnăuțoiu! Fiica învăţătorului Ion Arnăuţoiu şi a Laurenţiei, s-a născut la 12 aprilie 1919, în comuna Nucşoara, judeţul Argeş. A fost căsătorită cu profesorul Florea Ion şi a avut un fiu.
Fiind sora lui Toma şi Petre Arnăuţoiu, Elena Ion s-a aflat permanent în vizorul Securităţii. A ispăşit o pedeapsă administrativă de 3 ani şi jumătate, iar soţului ei i-a fost luat dreptul să mai predea la Liceul din Câmpulung, fiind nevoit să lucreze ca muncitor necalificat la o fabrică de cărămidă. După prinderea fraţilor săi în 1958, Elena Ion a fost arestată, anchetată de Securitate şi condamnată de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară la 5 ani închisoare corecţională, 4 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, pentru delictul de omisiune a denunţării, prevăzut de art. 228, alin.1, din Codul penal anterior.
„Personal, nu cunosc mormintele părinţilor şi fraţilor mei. Mama şi-a jertit pentru ţară patru feciori şi a murit în închisoarea Miercurea Ciuc, după 10 ani de detenţie. Tata şi-a dat sfârşitul în închisoarea Botoşani, iar fraţii mei au fost executaţi de tineri la închisoarea Jilava” –mărturiseşte astăzi doamna ELENA ION ARNĂUŢOIU, sora conducătorilor organizaţiei anticomuniste Haiducii Muşcelului, la cei 100 de ani ai săi.
Modelul jertfei eroilor de la 1916 a fost transmis de părinţii şi dascălii muşceleni, copiilor lor, pe care i-au crescut în dragoste faţă de neamul românesc şi Dumnezeu. 30 de ani mai târziu, aceşti tineri au înfruntat prigoana comunismului.
Comemorăm prin acest monument, cea mai îndelungată rezistenţă anticomunistă din România, cea din munţii Muşcelului, ai cărei luptători au fost urmăriţi, condamnaţi la moarte şi executaţi în anul 1959.
Alături de aceştia, pe cei care i-au ajutat cu dârzenie, reuşind să depăşească suferinţele acelei perioade grele, fără a trăda pe cei care luptau în munţi. Aceştia, schingiuiţi pentru „Omisiune de denunţ” au executat ani grei de închisoare. Puţinii supravieţuitori mărturisesc generaţiilor de azi şi celor viitoare, jertfa acestora – repere de demnitate creştină şi naţională – având adunate în inimă atâtea amintiri de neşters, crâmpeie de lumină ale unui trecut nu prea îndepărtat.
Pentru că multora dintre aceştia nu li se cunoaşte mormântul, acest monument este ridicat ca reper de reculegere pentru suferinţele celor care au luptat şi au scris istoria acelor vremuri cu vieţile lor. Pioasă recunoştinţă primilor luptători anticomunişti, mulţi din rândurile intelectualităţii româneşti, morţi în munţi, închisori sau executaţi.
sursă – Corabia cu arhitectură
