– materii în suspensie ale căror cantitate, mărime şi natură constituie un factor activ de erodare a canalelor, provoacă depuneri sau stânjenesc curgerea normală;
– substanţe cu agresivitate chimică asupra materialelor din care sunt realizate reţelele de canalizare şi staţiile de epurare a apelor uzate din localităţi;
– substanţe de orice natură, care, plutitoare sau dizolvate, în stare coloidală sau de suspensie, pot stânjeni exploatarea normală a canalelor şi staţiilor de epurare a apelor uzate sau care, împreună cu aerul, pot forma amestecuri explozive;
– substanţe toxice sau nocive, care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot pune în pericol personalul de exploatare a reţelei de canalizare şi a staţiei de epurare;
– substanţe cu grad ridicat de periculozitate;
– substanţe care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot degaja mirosuri care să contribuie la poluarea mediului înconjurător;
– substanţe colorante ale căror cantităţi şi natură, în condiţiile diluării realizate în reţeaua de canalizare şi în staţia de epurare, determină modificarea culorii apei din resursele de apă în care se evacuează apele epurate;
– substanţe inhibitoare ale procesului do epurare a apelor uzate sau de tratare a nămolului;
– substanţe organice greu biodegradabile, în cantităţi ce pot influenţa negativ procesul de epurare a treptei biologice.