Este situată în centrul satului, pe aceeaşi terasă inferioară din stânga Râuşorului, la peste 700 m altitudine (vezi Rucărul de Jos). A fost construită între anii 1895 şi 1902, pe terenul donat de Jinga Baştea, în locul fostei biserici de la anul 1744, de vameşul schelei Dragoslavele boierul Lupoianu şi de trei preoţi – popa Ion Ochi, popa Bran Baştea şi popa Stoica Vlădoiu. Având formă de cruce, este una dintre cele mai mari biserici din Muscel. Are trei turle – una mare pe naos şi două ceva mai mici în faţă, pătrate la bază şi octogonale în rest, având fiecare câte patru ferestre. Altarul, semicircular, cu semicupolă, primeşte lumină printr-o fereastră mare situată pe axa bisericii şi una mai mică, la proscomidie, spre sud se află o uşă.
Catapeteasma după vremea lui Matei Basarab
Catapeteasma din lemn, sculptat artistic, are trei registre care totalizează 47 de icoane (circulare în cadrul inferior şi dreptunghiulare în registrul inferior şi de la mijloc). Ea provine de la fosta Biserică Sărindar din Bucureşti, ctitorie a lui Matei Basarab, demolată în 1893. Naosul, foarte larg, datorită celor două abside laterale, semicirculare în interior şi poligonale la exterior, cu semicupole, are câte două ferestre fiecare, iar la mijloc, turla deschisă, octogonală, cu patru ferestre. Spaţiul larg dintre naos şi pronaos este remarcat de o arcadă semicirculară, susţinută de stâlpi laterali. Pronaosul, dreptunghiular, cu bolta semicilindrică, este înzestrat cu un cafas înalt, sprijinit pe doi stâlpi romboedrici, fixaţi pe socluri solide, cu frumoase capiteluri. Pridvorul, situat între cele două turle din faţă, sub care se află câte o încăpere, este închis spre vest cu geamlâc. Pictura realizată în anul 1902 de pictorul polonez Wienewa Bledovsky, ajutat de pictorii rucăreni, Ion Dogărescu şi Gheorghe Hermeneanu, se deteriorase, aşa încât, din iniţiativa preotului Ion Libianu, a fost refăcută de pictorul Ilie Căpuşă din Verneşti-Argeş. După aceea, biserica a fost resfiinţită la data de 10 Octombrie 1991. Tâmpla reprezintă podoaba cea mai de preţ a bisericii, fiind sculptată în stil baroc, răspândit la noi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a celui următor.
Dintre slujitorii bisericii amintim pe preotul Nicolae Muşetescu, cel care a depus multă osteneală pentru ridicarea acestui locaş, păstorind aici până în anul 1920. A fost urmat de preotul Gheorghe Arnăuţescu (originar din comuna Nucşoara – Muscel, care după 46 de ani de păstorie la biserică, a părăsit această lume. În continuare, au slujit ginerii preotului Arnăuţescu: Ilie Băcioiu şi Spiridon Niţescu (primul a editat revista „Lumina”, iar în ultimii ani ai vieţii a slujit la Biserica Icoanei din Bucureşti, celălalt a făcut o serie de reparaţii, după cutremurul din anul 1977). Tot la această biserică a slujit şi preotul Zaharia Petrescu, pasionat istoric, iar după pensionarea preotului Niţescu a venit preotul Ion Libianu (originar din Retevoieşti), care a reparat biserica şi a refăcut pictura, redând frumuseţea acestui locaş, cu înfăţişarea de adevărată catedrală.
De curând a fost numit al doilea preot, Răzvan Libianu – fiul preotului Ion Libianu.
