În Iulie 1737, Câmpulungul a fost ars şi prefăcut în ruină de ostile turceşti, care au dat foc şi mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung. În pomelnicul vechi al mănăstirii care povesteşte în cuvinte mişcătoare acest eveniment, se mai află scris:
,,Deci după prada şi arderea şi sfărâmarea sfintei mănăstiri, Măria Sa Costantin Vodă Mavrocordat şi Sfinţia sa părintele Mitropolit chiar Ştefan, ştiind pe Sfinţia sa chiar Nicodim arhimandrit, cum că-i iaste metania la această sfântă mănăstire, l-au făcut igumen aceştii sfinte mănăstiri, într’aceia vreme.
Egumenul, Nicodim Beleţeanu, a fost nu numai un harnic gospodar care a restaurat mănăstirea în scurt timp, dar şi un om învăţat, cunoscător al limbii slavone, germane şi latine. El era muscelean, din satul Beleţi trăgându-se din vechea tulpină a lui Stoica vătaf de Beleţi. Mare parte din moşia pe care o avea în hotarul Beleţilor şi al Priboenilor, a dăruit-o mănăstirii”.
Din cartea de mai jos se poate vedea că mănăstirea primea în fiecare an, câte 60 oca untdelemn de la vama Dragoslavele:
,,Io Costantin Nicolae voevod… cuviosului egumen ot sfânta mănăstire Câmpulung, ca să aibă a luare dela vama Dragoslavele, untdelemn oca 60 pentru candelile de la sfintele icoane, care au avut sfânta mănăstire obiceiu de au luat în toţi anii.
La 10 ianuarie 7250 (1742) egumenul Nicodim este împuternicit de voevodul Mihai Racoviţă să ia în stăpânirea sfintei mănăstiri …”casele cu pivniţa şi cu locul dela Dragoslavele unde şed vameşii, pentru că acele case au fost făcute cu cheltuiala sfintei mănăstiri, ce sânt date danie de răposatul Matei Vodă la sfânta mănăstire şi tot le-au stăpânit mănăstirea cu bună pace, dar acum arzând casele de oşti şi rămânând numai zidurile, m’am milostivit de le-am dat Domnia Mea sfintei mănăstiri ca să le dreagă şi egumenul să-şi ia adetul dela cei ce se vor aşeza într’ânsele”.
În 1765, Dimitrie hagi Marcu Roseti, ispravnicul judeţului Muscel, a terminat de zidit şi a pus pisania schitului Mărculeşti, numit mai târziu Flămânda, pe care 1-a închinat metoc mănăstirii Câmpulung.
1769 – Iulie 1774, a dat mănăstirii o carte de întărire pentru toate milele ce avea după hrisoavele domneşti.
În 1779, egumenul mănăstirii Dositei arhimandrit şi cu Trandafir logofătul, au zidit biserica Şubeşti. În August 1782 şi voievodul Micolae Caragea a dat o carte prin care întăreşte milele ce avea mănăstirea dela alţi Domni.
În Martie 1788, armatele austriace au ocupat Câmpulungul, dar au fost îndată gonite înapoi de cele turceşti. Atât dela Austriaci, cât şi dela Turci, mănăstirea a îndurat atunci mari pagube.
Ieromonahul Sava dela mănăstirea Câmpulung, un bun caligraf, a început la 12 Oct. 1794 şi a terminat de scris la 16 Oct. 1795, “Condica sfintei mănăstiri Câmpulung din sud Muscel, de toate hrisoavele şi cărţile domneşti ce se află la această sfântă mănăstire, date de blagocestivii Domni pentru mili… şi zapisele pravoslavnicilor creştini de danii miazăzi şi apus şi vânzări, cum şi alte scrisori şi sineturi… scrisă acum în zilele luminatului Domn Io Alex. Const. Moruzi voevod, aflându-se păstor prea osfintia sa părintele Mitropolit chir Dositie, la anul dela mântuirea lumii 1795″.
La pg. 38, este scrisul mitropolitului Dositei Filitis din acea vreme, din care reproducem următoarele preţioase informaţiuni:
“Fiindcă cuviosul arhimandrit chir Dositei, năstavnicul sfintei mănăstiri Câmpulung, ne arată că în vremea trecutei răzmiriţe s-ar fi prăpădit hrisoavele şi alte scrisori de trebuinţă ale mănăstirii… s’au făcut această condică şi asămenea după condica cea mare ce se află aici la Sfânta Mitropolie făcută dela leat 1744 şi s’au dat a să afla la mai sus numita mănăstire, adeverită şi cu pecetia noastră la început şi la isprăvit, precum să vede”. 1795 Octombrie 16.
Această condică se păstrează acum la Academia Română, secţia manuscriptelor şi are Nr. 3683. În ea se găsesc cele mai preţioase informaţii şi date privitoare la trecutul mănăstirii în secole XVII. Fiind scrisă frumos şi cu multă îngrijire pe o hârtie de bună calitate şi în acelaşi timp fiind şi bine conservată, s-a putut cu uşurinţă descifra textul ei chirilic.
Pe vremea lui Alex. Moruzi, care a domnit în ultimul deceniu al secolului XVIII, mănăstirile Câmpulung, Tismana şi Cozia au fost orânduite la spitalurile de ciumă dela Dudeşti.
Veniturile lor deci se întrebuinţau pentru combaterea acestei groaznice epidemii. S-au slobozit tocmai la 20 Iulie 1808, urmând ca atunci când se va mai întâmpla ciumă, spitalele să fie ajutate de toate mănăstirile, închinate şi neînchinate, după starea şi puterea fiecăreia.
Aruncând acum o privire generală asupra trecutului mănăstirii în secolul XVIII constatăm:
Domnii ţării îi înnoiesc milele pe care le avea dela ctitorul întemeietor;
Mari pagube a îndurat mănăstirea în 1737 când i s’a dat foc de Turci, fiind prădată de avutul său, iar zidurile din jur risipite până în temelie. Multă strădanie a depus harnicul şi învăţatul egumen Nicodim Beleţeanu ca s’o restaureze. Alte pagube a suferit în timpul răzmiriţii Iui Mavrogheni (1788 – 1790) când a fost iarăşi prădată de Austriaci şi Turci. Întreruperea târgului Sf. llie între 1737—1772 a păgubit mult mănăstirea, care avea dela acest târg un însemnat venit;
Alte evenimente însemnate din trecutul sfântului locaş au fost: încercarea misionarilor catolici, veniţi cu armatele austriace în 1737, de a converti pe călugări la catolicism şi destinarea veniturilor mănăstirii de de către Rlex. Moruzi pentru spitalurile de ciumă dela Dudeşti. OCR şi corectura TG (s-a păstrat ortografia timpului)
