Cotrobăind şi de această data prin „biblioteca bunicilor” am descoperit câteva însemnări ale ziaristului Mihai Eminescu care în vasta sa opera publicistică si-a îndreptat atenţia şi spre CÂMPULUNG:
Eminescu şi Muscelul
Se publică în „Curierul de Iaşi”, IX, nr. 108, 1 octombrie 1876, pagina 3 (Diverse).
Eminescu preia descrierea descoperirilor arheologice de la Jidova, lîngă Cîmpulung Muscel, dintr-un articol, Cetatea Jidova sau Uriaşa din districtul Muscel, plaiul Nucşoara, publicat în ,,Românul” din 27 — 28 septembrie 1876 1. Articolul este reprodus, cu titlul Cetatea Jidova, în „Telegraful român” din 14/26 octombrie 1876 2.
Eminescu rescreie textul din „Românul” într-o formă mai sobră şi adaugă la textul din ziarul bucureştean consideraţiile sale cu privire la numirea toponimică şi accepţiunea ce trebuie să i se dea. Explicaţia de aici o găsim şi în glosarul poetului, păstrat în manuscrisul 2258, 10. „jidovină o mică scursătură de apă ce se găseşte pînă şi-n culmea dealurilor [,] întrebuinţat în chrisoave“. Eminescu întocmeşte acest glosar în epoca gazetăriei ieşene, cu scopul de a veni în sprijinul lui H. Tiktin la elaborarea Dicţionarului român-german, operă fundamentală a lexicografiei româneşti.
CETATEA JIDOVA SUB PENELUL LUI EMINESCU
,,Această cetate numită Jidova şi Uriaşa, situată în plaiul Nucşoarei, districtul Muscel, la 6 kilometre de centrul oraşului Cîmpu Lung, se află aşezată între Rîul Tîrgului, la distanţă de 120 metre de malurile lui, şi între şoseaua naţională Piteştii – Cîmpu Lung, la 85 metre situată în partea despre ost a Cîmpu Lungului. După obiectele descoperite: două cărămizi, cu inscripţiuni romane, chei, săgeţi, haste, sticlărie fragmentată, olărie etc. plus simetria zidurilor de împrejmuire în grosime de 5 metre 16 cm. şi după două monete, una de argint de la Geta (a.Ch. 211), şi alta de bronz de la Gordian (a. Ch. 238) această cetate arată o făptură romană, în contra tuturor aserţiunilor unora cari pretind că ar fi de origine dacă. Asupra acestui punt se va esplica mai precis esploratorul în urma terminării săpăturii complete a cetăţii.
Săpăturele se urmăresc cu mare activitate, chiar acum, şi poate că peste curînd vom poseda multe noţiuni foarte interesante pentru monumentul nostru istoric.
Ministeriul instrucţiunii publice a pus la dispoziţiunea d-lui Butculescu o sumă oarecare pentru a veni în ajutorul scrutărilor sale”.
Cele de mai sus le citim în Românul. Cît despre numele Jidova, el nu este de origine romană, ci stă desigur în legătură cu forma jidovină, care se găseşte adesea în documentele vechi româneşti şi însemnează scursătură de apă. S-a respectat grafia din 1883”.
IATĂ ŞI UN SCURT ISTORIC AL CASTRULUI ÎN VIZIUNE ACTUALIZATĂ
Menţinerea stăpânirii romane în Dacia a impus organizarea unui sistem eficient de apărare împotriva atacurilor din afara. În zonele de frontieră sau punctele strategice ale provinciei, cele mai impunătoare şi extinse ca lungime sunt valurile de pământ. Când în spatele valului se adaugă un şir de castre (construite de-a lungul căilor de comunicaţie sau în punctele esenţiale de apărare), sistemul defensiv se transformă în graniţă bine fortificată, denumita limes.
La răsărit de Olt, s-a construit limes transalutanus, având o lungime de circa 235 km; el pornea de la Dunăre (castrul de la Flamanda), trecea pe la est de oraşul Roşiorii de Vede, ajungând în zona submontană în faţa municipiului Câmpulung (unde se află castrul de la Jidova). Valul (numit popular Troianul) a fost precizat de C. Schuhartd în anul 1885, cercetat apoi de Gr. Tocilescu, între Dunăre şi Roşiorii de Vede, iar pe toată lungimea lui a fost parcurs de P. Polonic. După părerea lui Gr. Tocilescu, se compunea dintr-un val de pământ bătut şi cu miezul ars, înalt de trei metri şi lat de 11 metri la bază. Alte observaţii privind traseul acestui val (Troianul) au fost făcute în ultimele două decenii.
În spatele valului, la o depărtare de 150-300 m, se înşira mai multe castre de zid sau cu val de pământ: Flămânda (azi Poiana), Putinei, Băneasa, Roşiorii de Vede, Gresia, Ghioca (Crampoia), Urluieni, Fâlfani Izbăşeşti, Săpata de Jos, Albota, Purcăreni, Câmpulung (Jidova).
Cei mai mulţi arheologi sunt de părere că acest (limes a fost ridicat de împăratul Septimius Sever (193-211), fiind abandonat sub Filip Arabul (244-249). Cel mai mare castru şi singurul de piatră de pe limes transalutanus este cel de la Câmpulung (punctul Jidova). Castrul este situat pe actualul drum naţional Piteşti – Câmpulung – Braşov, la 6 km sud de oraşul Câmpulung, în cartierul Pescăreasa, între comuna Schitu – Goleşti şi cartierul Apa Sărata. El închidea gura văii Râului Târgului (la capătul căreia s-a înălţat, la începutul Evului Mediu, oraşul Câmpulung) şi asigură paza drumului spre pasul Bran. Castrul se află la circa 80 m de calea ferată Goleşti – Câmpulung şi la 100-200 m vest de Râul Târgului. Drumul roman folosit până prin anul 1880 trecea pe la răsărit de castru. Castrul de pământ (localizat de Tocilescu şi Polonic), se află la 300 m spre sud faţă de cel de piatră. Era dreptunghiular (80 x 60 m), cu val înalt de 1 m şi un şanţ adânc de 0,50 m. TG
