Pentru început, te rog să ne spui cine este Claudiu Lupaş?

– Claudiu Lupaş este cu siguranţă un visător incurabil, la modul cel mai pozitiv! Sunt născut la Deva în data de 8 august 1979 şi sunt mândru că sunt ROMÂN (DAC).

Ai pornit de jos, aşadar se poate, spune-ne cum ai reuşit să răzbeşti într-o lume în care mulţi se pierd, adică pe meleaguri străine?

– Cred foarte mult în motto-ul: “Dacă vrei cu adevărat, poţi” iar acest lucru l-am pus în aplicare. În ceea ce mă priveşte pe lângă dorinţa nebună de a-mi demonstra că sunt în stare să fac ceva, Dumnezeu mi-a dat ocazia să am parte de oameni, care au crezut în mine şi care mi-au oferit posibilitatea de a demonstra ceea pot. Realizările în străinătate sunt medaliile pe care concurenţii participanţi în cursa vieţii trebuie să le privească, conştienţi de faptul că medalia în acest caz are două feţe iar faţeta care stă spre tine este de cele mai multe ori, dureroasă. Câştigi bani, experienţe, realizări dar pierzi momente irecuperabile şi oameni dragi pe care nu-i mai poţi face să se întoarcă nici dacă ai avea tot aurul din lume.

Ce înseamnă o carieră în domeniul în care profesezi?

– Multă muncă, perseverenţă şi pregătirea constantă în domeniul dorit deoarece noul de acum un minut devine trecut peste un alt minut.

Mulţi sunt cei care poftesc la un post la o asemenea societate, Fontana, ce înseamnă asta pentru un câştigător, adică pentru tine? Câte ore de muncă pe zi, cum muncesc străinii ca să reuşească?

– O parte din acest răspuns l-am dat deja la întrebarea anterioară dar completez spunându-vă că sunt mândru să muncesc în Grupul Fontana Pietro şi că l-am cunoscut pe domnul Walter Fontana, proprietarul care pentru mine este frate/tata/prieten dar mai presus de toate EXEMPLU de urmat. Munca nu trebuie cuantificată în ore ci în rezultate. Acestea vorbesc de la sine. La mine în Ardeal se zice că “PENTRU UN LUCRU BUN, NIMENI NU TE ÎNTREABĂ ÎN CÂT TIMP L- AI FĂCUT”. În străinătate există conştiinţă mai multă decât la noi iar educaţia morală a individului îl obligă să facă ceea ce noi nu facem din mai multe motive. Nu vreau să mă transform într-un critic al poporului român dar cred că a venit momentul să punem mâna să facem/să oferim pentru a avea ce cere.

Pe lângă acest job, omul Claudiu Lupaş are şi un mic colţişor de Rai, locul numit Castelul Lupilor. Cum ai reuşit să îl realizezi, ce sacrificii ai făcut?

– Draga mea, noi toţi realizăm lucruri mari! Fiecare în felul şi în modul lui iar sacrificiile devin trecut deoarece sunt cicatrizate de visul devenit realitate. Castelul Lupilor este pentru mine un vis, pe care încet, încet cu ajutorul lui Dumnezeu, îl transform în realitate. Nu vreau să vorbesc de sacrificiile mele pentru că eu le-am făcut cu scopul de a-mi realiza visul (v-am spus că sunt un visător). În momentul în care cineva are curajul să vorbescă despre sacrificiile făcute, trebuie să fie conştient că sunt alţii care au făcut sacrificii mult mai mari decât el şi poate pentru cauze mult mai mici de aceea nu cred că este moral, corect să demonstrăm rănile (sacrificiile) pentru a fi consideraţi “eroi”.

Claudiu Lupaş se vede clar că are idealuri şi principii, cum te-ai vedea dacă ai intra în politică?

– Politica este pentru mine reprezintă un motiv pentru care m-am întors în România după aproape 10 ani locuiţi în străinătate. Am terminat Ştiinţe Politice la Universităţii de Vest din Timişoara, un master în Relaţii Internaţionale la Babeş Bolyai din Cluj. Mă văd activ implicat într-un partid ale cărui principii stau la baza dezvoltării României pe toate planurile, la baza viitorului generaţiilor ce-mi vor urma mie, un partid în care echipa este totul. Îmi plac oamenii cu “coloană vertebrală” oamenii de cuvânt, oamenii care găsesc soluţii la probleme şi nu vinovaţi. Închei răspunsul meu cu o modificare adusă frazei celebre a lui Ştefan cel Mare “România n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor”

Ai fost curtat de vreo formaţiune politică?

– Am cochetat în trecut cu un partid dar m-am retras din motive personale.

Ai gândit vreodată că ai putea să schimbi ceva pentru copiii tăi, pentru generaţia care vine? Dacă da, atunci să ne spui cum?

– Cu siguranţă şi voi ştiţi cât de important este exemplul iar eu copiilor mei le las moştenire dorinţa de cunoaştere şi dezvoltare dar mai presus de tot, respectul faţă de tot ceea ce ne înconjoară (oamenii, mediul social, animalele etc). Vreau să fiu luat ca şi exemplu, pentru ceea ce am realizat şi nu pentru ceea ce sunt. Militez pentru o schimbare în bine a noastră ca oameni, ca societate, deoarece avem exemplul din străinătate unde vedem ceea ce s-a întâmplat la ei, mergând într-o anumită direcţie. Globalizarea stă la baza dezvoltării viitoare şi implicit la ceea ce va avea să fie viitorul pentru copiii noştri.