Pe lângă sărbătorile străvechi, ca în majoritatea localităţilor ţării şi în judeţul Argeş, după 1990, au apărut sărbători noi, precum cea de la Lereşti, în apropiere de Câmpulung Muscel, dedicată unui produs culinar tradiţional, specific zonei Muscelului, covrigii cu ou.
Anul acesta sărbătoarea s-a aflat la cea de-a opta ediţie şi s-a desfășurat în ziua de Sfânta Treime, la Căminul Cultural Lerești. În cinstea acestei sărbători doamna Elena Marin, localnică în vârstă de 62 de ani, posesoarea unei colecţii de 300 de obiecte de artizanat local, pregătește sute de covrigi cu ou.
Însăşi doamna Elena Marin, organizatoarea evenimentului posesoarea expoziţiei, vine îmbrăcată la această sărbătoare într-un impresionant costum popular, cusut de mama dumneaei, cu peste 85 de ani în urmă.
Într-o ambianţă atât de plăcută şi de atrăgătoare, covrigii cu ou plasaţi discret pe mese, devin şi mai îmbietori şi ne trezesc şi mai mult curiozitatea de a afla secretul pregătirii lor pe care ni-l dezvăluie cu multă amabilitate profesorul Oană Ion, care a studiat îndelung localitatea Lereşti sub raport etnografic şi istoric, cât şi Bucurenci Nicoleta, în vârstă de 62 de ani, care mai deține și în prezent un cuptor în sat și acum funcțional pentru coacerea covrigilor.
Doamna Bucurenci Nicoleta, gospodină harnică şi pricepută, pregăteşte covrigi cu ou de la vârsta de 16 ani după o reţetă străveche, învăţată de la una din specialistele satului,Veta Poştoacă, şi este dispusă să continue această activitate câte zile va mai avea, stând în genunchi, în cazul în care din cauza bătrâneţii nu se va mai putea deplasa.
Cu multă generozitate, fără teama că îi vom fura meşteşugul, ne dezvăluie secretul pregătirii acestui produs culinar, unic, pentru realizarea căruia sunt necesare 45 de ouă, 4 kilograme şi jumătate de făină, o jumătate litru de ulei, 1 kilogram de zahăr, 4 linguriţe de sare, 4 linguriţe de leşie de fag, 2 lămâi, esenţă de rom, 40 grame drojdie, praf de copt, amoniac.
Marele secret este cel al frăgezirii cu rom, ţuică amestecată cu rom sau leşie de fag obţinută după reţete tradiţionale, muscelene, dintr-o lingură cu vârf de cenuşă de fag adăugată la o cană de apă fiartă, al coacerii în cuptor încins, pe vatră, după ce s-a scos jarul obţinut din lemne de brad, cât şi al muncii neîntrerupte din momentul începerii frământatului până se termină coptul. Timp de aproximativ două săptămâni cât durează pregătirea covrigilor cu ou, cuptorul gazdei noastre, ca şi cele ale altor gospodine din sat funcţionează neîncetat.
În viaţa comunităţii muscelene, scopul iniţial al pregătirii covrigilor cu ou asociază cultul vieţii cu cel al morţii. Ei se pregătesc în preajma marilor sărbători religoase, Paştele şi Rusaliile şi se împart pentru pomenirea morţilor, la Paşti asociaţi cu ouă roşii şi de Rusalii cu vase cu mâncare.
Pentru localnici reprezintă pâinea binecuvântată a cărei pregătire este precedată de purificarea casei şi a cărei frăgezime este cu atât mai mare, cu cât trece mai mult timp de la pregătirea ei.
În viaţa omului modern, covrigii cu ou au început să devină hrană de zi cu zi şi, în afara comunităţilor săteşti unde funcţia de ritual nu a dispărut, să fie pregătiţi tot timpul anului şi în cofetării.
În fiecare an organizatorii îşi propun premierea celor mai reuşiţi covrigi cu ou prin organizarea de concursuri în cadrul Festivalului de la Lereşti la care și în acest an au participat gospodine din localităţile: Bilceşti, Câmpulung, Voineşti, Dragoslavele, Rucăr, Bughea de Sus, Stoeneşti.
Sărbătoarea de la Lereşti este un semn de recunoştinţă a localnicilor faţă de sacrificiul Mântuitorului, faţă de înaintaşii care le-au dat viaţă şi i-au învăţat meşteşugul coacerii pâinii, al împodobirii straielor şi locuinţelor, al cântecului şi dansului popular, al mândriei valorilor autohtone, al dorinţei de a trăi momente de linişte şi bucurie, de a prelua, continua şi îmbogăţi tradiţii străvechi în forme noi, de a înscrie noi pagini în marea carte a sufletului românesc.
