De câte ori vom căuta rezolvarea plină de pace a oricărei situații, ne vom putea proteja inima prin crearea unui câmp energetic de protecție în jurul ei. Din centrul sistemului propriu solar – inima – putem prelua apoi comanda forțelor interioare proprii. Egoul uman va încerca să ne înlăture fericirea și de pe calea iubirii, toleranței și păcii, dar dacă ne vom menține centrați în inima noastră, vom putea să ne păstrăm pacea lăuntrică și controlul. Așa cum am mai spus, factorul cheie care determină fericirea este iubirea, însă nu trebuie neglijat faptul că acest sentiment se confruntă cu foarte multe forțe care i se opun, dirijate de propriul egou. Singura modalitate de a învinge aceste forțe este de a genera și mai multă iubire, iubire care înseamnă Lumină, Lumina care risipește întunericul și-l consumă. Așadar cu cât vom iubi mai mult, cu atât vom fi mai fericiți. Atunci când oamenii sunt supărați, noi avem întotdeuna alternativa alegerii. Indiferent de cât de supărați sunt ei, noi putem să ne menținem fixați în inima noastră pentru a „cânta” fericirea.
Astfel alegem să le explicăm frumos că putem continua conversația când se vor simți mai bine, dându-le răgazul de a analiza și a deveni fericiți, fie și pentru simplul fapt că cineva îi va asculta, sesizând sau nu nevoia celuilalt de a se echilibra, găsind resursele necesare pentru a putea asculta, îndruma sau chiar rezolva problema care i-a supărat. Mai târziu cel supărat va fi fericit că a găsit pe cineva să-l asculte sau chiar să-i rezolve problema, iar celălalt va fi la fel de fericit că a avut ocazia să ajute fără a se destabiliza.
Lumina generată de iubire ne poate ajuta pe toți să ne menținem în echilibru și în pace. Ea poate proteja perfect împotriva energiilor negative ce pot fi direcționate către noi, prin mânie, judecată pripită, invidie, gelozie, ură. Ea ne aduce sănătatea, bucuria, fericirea.
#2. Nu renunța la legăturile Divine
Cele mai grele încercări, cele mai dure suferințe apar pentru om în momentul în care el începe să creadă că este stăpânul destinului său, că nu vine nimic de la Dumnezeu, că nu există TOT, nici îngeri, nici entități din Lumină pentru a-l dirija și a-l suține. Astfel el reușește să rupă toate legăturile cu Cerul și nu mai este acel copil al lui Dumnezeu la adăpost de griji, pentru că el nu se mai bazează pe Tatăl său Ceresc, dar nici pe mama sa Terra și toate suferințele încep să-l secere. Se va simți singur și va trebui să înțeleagă că nu din vina lui Dumnezeu, ci din vina lui.
Nu Cerul l-a părăsit, ci invers. Pentru a simți adevărata fericire și speranță nu tăiați niciodată legăturile cu Dumnezeu.
Conform www.semintedefericire.org noi ne manifestăm în cinci planuri: fizic, emoțional, mintal, spritual și social. Ele sunt cele cinci petale. Felul în care integrezi toate cele cinci planuri decide gradul de armonie al vieții tale. Aceasta e practica prin care uzi semințele tale de fericire.
Trebuie să învățăm să ne legăm de Filonul Divin al iubirii, iubind la rândul nostru și să ne răsfățăm din acest filon a cărui Lumină inundă Galaxia, Universul, Cosmosul, generând tot atât de multă fericire.
Pentru foarte mulți umilința este considerată a fi o virtute, însă nu este bine ca, sub pretextul umilinței, omul să devină șters, prost sau uneori fanatic într-o spiritualitate falsă. Este bine ca fiecare să știe să păstreze o măsură în toate, deși se pare că lucrul acesta este cel mai greu de atins. Am auzit de foarte multe ori spunându-se: „Unde este Dumnezeu, de există atâta nedreptate în lume?”; „De ce cei buni nu-și primesc răsplata, iar cei răi nu sunt pedepsiți?”
Lucrurile nu stau așa în realitate, cei buni chiar sunt răsplătiți, dar nu imediat și la fel funcționează și pentru cei răi. Poate vă întrebați de ce? Din mai multe motive, iar unul dintre ele se referă la faptul că legile divine, aplicate imediat, i-ar zdrobi pe oameni, nedându-le șansa de a se mai îndrepta vreodată. Dacă li se lasă timp, administrându-le câteva lecții care îi obligă la reflecție, ei vor găsi posibilitatea de a repara greșelile făcute. Iar acela care face bine nu este nici el recompensat imediat, pentru că astfel ar uita de orgoliu, dându-i posibilitatea de a se dezvolta fără frâne și ar sfârși prin a încălca legile divine.
Tatăl Ceresc îi lasă să se întărească în încercări pentru a fi mai siguri pe sine, pentru a activa procesul de autocunoaștere, realizând astfel până la ce punct este în stare să facă bine. Pentru cei ce persistă în greșeli, pedepsele se duc și în existențele următoare, dar și recompensele pentru cei ce și-au însușit lecțiile de viață. Atunci toți intră sub influența Darmei și Karmei și pot fi fericiți sau…extrem de nenorociți. Și să nu uităm un lucru, Cerul aplică legile Divine după Planul și Timpul Lui, dar în concordanță cu motivațiile ierarhiilor planetare.
Un lucru este cert, binele aduce bine, adică fericirea, răul aduce rău, adică individul sfârșește… și mai rău. Continuarea articolului o găsiți aici!!!!!!!
