Îmi aduc aminte, că eram la şcoala primară, atunci când m-am îndrăgostit prima dată de un băiat, puţin mai mic de vârstă ca mine. De fiecare dată când ne întâlneam întâmplător prin şcoală, simţeam un gol în stomac, o stare de emoţie puternică care se instala brusc, şi, de care îmi doream cu toată fiinţa să scap rapid, dar acest lucru nu se întâmpla. Şi, cum întâlnirile deveneau din ce în ce mai dese, atunci când mă aşteptam cel mai puţin, începusem să visez cu ochii deschişi. Orele de curs erau din ce în ce mai lungi, şi parcă, îmi era din ce în ce mai dor de acele emoţii, pe care nu le puteam controla. Timpul trecea iar sentimentele îmi chinuiau sufletul, mărunt, mărunt, până când s-a instalat suferinţa. Mă simţeam vinovată de acele trăiri. Îmi doream să fie împărtăşite, dar totuşi eram conştientă că eram prea mică pentru o relaţie serioasă. Vroiam să fug, dar nu puteam fugi de sentimentele mele. Nu aveam cu cine să vorbesc, pentru că părinţii mei, erau inabordabili la acest capitol. Cu timpul emoţiile au încetat pentru că acel băiat se uita dupa alte şi alte fete, care nu eram nici pe departe genul meu. Atunci am apelat pentru prima dată la sprijinul horoscopului. Am început să studiez zodiile, pentru ca îi ştiam data naşterii. Din zodiac am aflat că eram incompatibili, chiar dacă s-ar fi închegat între noi o relaţie de prietenie, dar era o întâlnire karmică. La vremea respectivă cu puţinele cunoştinţe ale mele, mi-am explicat că aşa a fost să fie, să mă îndrăgostesc, că nimic nu este întâmplător. Într-un târziu, când am devenit un adult cu conştiinţă şi un nivel de evoluţie peste limita medie, pot spune cu modestie, mi-am explicat toate trăirile. Suferinţa mea era ceva karmic. Cu acel baiat aveam ceva de reglat dintr-o altă existenţă. Poate că şi el a avut aceleaşi trăiri, iar mie nici nu mi-a păsat. De-a lungul timpului, drumurile noastre nu s-au mai întâlnit niciodată. Acum nici nu îi mai ştiu numele. Doar imaginea lui o am întipărită în creier. Dacă i-aş vedea doar ochii mi-aş aminti de el, pentru că în toate existenţele noastre aici pe pământ avem aceeaşi formă a ochilor dar şi aceeaşi culoare. De aici vine vorba, aceşti ochi nu i-am văzut niciodată, dar îi cunosc bine, de undeva, nu îmi mai aduc aminte!
