Marți, 31 august la Câmpulung de Ziua Limbii Române în sala primăriei Câmpulung s-a organizat Simpozionul Național – 500 de ani de scris românesc.
Jos pălăria, în fața autorității locale, că au putut atrage în cetatea Muscelului acest eveniment, dându-i o deschidere mediatică națională, legat de scrisoarea lui Neacșu, pentru că sigur nu a fost ușor. Zic asta întrucât scrisoarea lui Neacșu a fost, e adevărat, cel mai vechi document scris în limba română în vremea lui Iorga, azi, însă, suntem în bătălie cu Sibiul, care deține un document echivalent, mai vechi cu 6 ani și un altul mixt în slavonă/română din 1480. Ori să te bați cu Sibiul, capitală culturală europeană, cu siguranță nu a fost ușor.
Cu multă eleganță, autoritatea locală a introdus în lista lucrărilor prezentate, trei alocuțiuni legate de « Intelligence », absolut nimerite, când avem în discuție un act de spionaj medieval. Pentru mine, Neacșu Lupu rămîne un trădător, prins la înghesuială de judele Brasovului, într-un proces cu un negustor din Tara Bârsei, unul din acei negustori care la 1515, a încercat, cu ajutorul brașovenilor să îl detroneze pe Neagoe, la Curtea de Argeș, că să-l aducă în scaun pe Mihuț, ori să-i faci bust de bronz lîngă al lui Negru Vodă, Carol I și Constantin Noica, înseamnă să îți bati joc de istoria Muscelului.
Dar până la urmă istoria, așa cum vedem în jurul nostru, e a cui o plătește, astfel încât, așa cum nu mă mai minunez când intru în muzeul de la Câmpulung, că lui Neacșu i s-a alocat titlul de prim jude al orașului, pentru că așa a decis un profesor din Valea Mare Pravăț, acum jumătate de secol, nu m-aș mira să văd bustul lui Neacșu Lupu, turnat înaintea celui a lui Noica sau Țuțea și pus în noul rond al bulevardului Pardon din fața bisericii Sfântul Nicolae, alături de cel al întemeietorului acestui neam.
