Muscelenii au fost dintotdeauna, oameni cu un simţ al umorului ieşit din comun, dar şi cu o sclipire, care, îi face să fie deosebiţi, aşa că, vă prezentăm un material marca „DE LA CITITORI” pe care îl redăm mai jos:
Am avut plăcerea să vizitez Câmpulungul. E un orăşel care pare să înceapă să prindă putere, culoare şi viaţă. Am vizitat, am cunoscut oameni, iar la final am tras o concluzie.
Aşa am făcut şi atunci când am mers pe Transfăgărăşan. Mi-a plăcut totul, am vizitat, am poposit câteva nopţi la o pensiune care, mi-a dat idee de ce voi scrie mai departe. Pensiunea se numeşte Valea cu Peşti.
Astfel pot povesti cele două experienţe astfel: Sunt un om căruia îi place să viziteze, să cunoască locuri, oameni, să le afle poveştile. Cum poveştile la Câmpulung au început cu „peştii”, am decis să aflu mai mult, aşa că vă spun ce concluzie am tras, oraşul e frumos, e cald, e animat, oamenii sunt altfel decât ce am văzut prin marile oraşe, sunt provincialii de odinioară, însă ceva le strică borul de la pălăria lui Măgeanu, faptul că s-a dus buhul că este „Oraşul cu peşti”, iar patalamaua asta îi cam zguduie integritatea.
Nu se mai poate spune că este prima capitală a Ţării Româneşti, ci prima Capitală a oraşelor cu peşti!
Acum, făcând paralela ajung la Transfăgărăşan, acolo unde, până la pensiune, am avut ocazia să văd urşii de pe marginea drumului. Unii făloşi, alţii mai mici, toţi aşteptau o mică pomană de la turişti. Oamenii filmau, fascinaţi că pot vedea o sălbăticiune aşa aproape, însă fără să se gândească la pericolul la care se expun. Şi acum vin cu paralela, dacă la Valea cu Pești sunt urşi şi la Câmpulung sunt peşti, de ce nu s-a gândit nimeni să le schimbe din Valea cu peşti în Valea cu urşi şi din Câmpulung, în oraşul cu peşti?
Poate că e o iniţiativă, nu în a schimba numele, în a schimba situaţiile….
