Dintr-un meseriaș de frunte a ajuns să doarmă într-un coteț situat într-un bloc părăsit din satul Cotești

Pentru Cristian Matei, un bărbat ajuns la vârsta de 60 ani, de mai bine de 10 ani, nu mai există sărbători și asta pentru că de atunci acesta trăiește coșmarul vieții sale din care nu mai are nicio speranță să mai iasă. L-am întâlnit în spital într-o stare de degradare fizică accentuată și, cu lacrimi în ochi a acceptat să ne spună povestea tristă a vieții sale. La ora actuală nu are un acoperiș deasupra capului, ducându-și existența plină de boală, griji și lipsuri într-un coteț părăsit aflat într-un bloc și el părăsit fără geamuri și uși situat în cartierul de mineri din satul Cotești. Probabil că vă întrebați cum a ajuns acolo? De vină sunt conform declarației sale: o soție infidelă, băutura, prietenii nepotriviți, o concubină și lipsa banilor. Dar să nu credeți că bărbatul a avut această viață dezordonată dintotdeauna. A fost un familist convins, cu soție și 2 copii (2 fete) și un muncitor respectat și apreciat din Uzina ARO, un reglor care impunea respect prin profesionalismul de care dădea dovadă. A lucrat 34 de ani la Uzină și a plecat printre ultimii de aici, în 2005. Dar, declinul bărbatului a început în anul 2000, atunci când a divorțat după ce a aflat că soția își găsise pe altcineva mai tânăr decât el cu 8 ani. Cum locuiau într-un bloc din cartierul Vișoi, a ales să plece de acasă pentru a le oferi o casă celor două fiice ale lor care au rămas cu mama. Rămas pe drumuri, bărbatul a început să se împrietenească cu alcoolul și să intre în anturaje dubioase.Avea bani și evident și mulți prieteni și inevitabil, și femei. Locuia pe la prietenii de pahar pe care-i răsplătea regește pentru bunăvoința de care dădeau dovadă față de el. După 3 ani însă s-au terminat banii și evident au dispărut și prietenii binevoitori, așa că a ajuns ….boschetar, statut cu care se laudă și acum. După ce a plecat de la Uzină, în 2005, după 34 de ani de muncă, a reușit să iasă la pensie pe caz de boală întrucât avea probleme cardiace, un ulcer varicos dar și probleme psihice, revenindu-i o pensie de 580 lei. Mai mult, reușise să-și găsească o femeie care la rândul ei, era pensionată pe caz de boală dar care era și înstărită, în sensul că avea casă dar și un apartament în blocul minerilor din Cotești. A crezut că și-a găsit liniștea și echilibrul dar în doi ani, femeia aceasta s-a dovedit a fi un adevărat “terminator” al bărbatului. Luat cu băutura, acesta a uitat că trebuie să meargă la Comisie pentru a putea lua în continuare pensie, așa că a rămas fără bani. Și cum un necaz nu vine niciodată singur, evident că femeia l-a dat afară din casă pentru că și-a găsit un alt bărbat mai tânăr. Ce mai, Cristian trăia un deja vu, povestea vieții lui  revenise la punctul zero din care începuse practic, coșmarul din care nu mai reușește să se trezească. Rămas în stradă doar cu hainele de pe el, bărbatul își găsește culcuș într-un coteț situat într-o cameră din blocul părăsit al minerilor din satul Cotești care nu are ușă, ferestre dar care este plină de fân și lemne. Așa trăiește de câțiva ani din mila vecinilor dar și a unor angajați ai primăriei Godeni, în prietenie cu șobolanii care colcăie pe lângă el. Nici acum nu știe cum a scăpat cu viață de acolo. Vârsta, lipsurile, boala și viața destrăbălată și-au spus cuvântul și l-au imobilizat pe bărbat. Din cauza ulcerului varicos acesta nu a mai putut merge, așa că a fost nevoit să facă pe el. Probabil că l-ar fi mâncat viermii dacă mirosul greu care venea din camera improvizată nu i-ar fi deranjat pe unii dintre vecini care au anunțat primăria pentru a lua măsuri cu el. Așa a ajuns Cristian la spital unde speră să treacă iarna. Este singura lui speranță în condițiile în care cele două fiice ale lui nici nu vor să audă de el.