Duminică, 26 iulie, este zi de sărbătoare pentru musceleni, pentru că este sărbătorit unul dintre ocrotitorii Eparhiei Argeşului şi Muscelului, Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel.
La Mănăstirea „Negru Vodă”, în Altarul de vară va fi săvârşită Sfânta Liturghie de către noul stareţ, Ieronim Gheorghiţă, care va fi înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, şi ca o noutate, de mai mulţi stareţi şi stareţe de la mănăstirile din Eparhia Argeşului şi Muscelului, fiind aşteptat şi Înaltpreasfinţitul Calinic. Este al şaptelea an de când este sărbătorit, la Câmpulung, Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, după ce, în 2009, a fost canonizat.
Din cauza condiţiilor existente, sărbătoarea se vrea una mai restrânsă, iar credincioşii care intenţionează să participe la slujba Liturghiei, de la ora 09.00, sunt rugaţi să poarte măşti de protecţie şi să respecte distanţarea socială.
Din 19 ianuarie 2013, moaştele Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel au fost mutate de la Mănăstirea Cetăţuia „Negru Vodă” la Mănăstirea „Negru Vodă”, însă fragmente din sfintele sale moaşte au rămas spre închinare la Mănăstirea Cetăţuia „Negru Vodă”.
Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel este un renumit schimonah din Valea Chiliilor, care a pustnicit în primele decenii ale secolului al XVII-lea, iar metanie avea la Mănăstirea Cetăţuia „Negru Vodă”.
Timp de 30 de ani s-a nevoit într-o peşteră pe care a săpat-o singur în peretele abrupt al muntelui. O singură dată pe săptămână, un ucenic îi aducea sfântului cuvios o pâine şi puţină apă, pe care le cobora până la gura peşterii cu o frânghie. Din timp în timp, egumentul Mănăstirii „Negru Vodă” îi trimitea, pe aceeaşi cale, Sfinte Taine. Pentru multa sa nevoinţă şi rugăciune, Dumnezeu l-a vrednicit să-şi cunoască timpul mutării la Domnul, timp pe care l-a săpat în piatra de deasupra mormântului, „Ioanichie Schimonah, 1638”.
Timp de câteva veacuri, sfintele sale moaşte au rămas în peşteră, neştiute de oameni, fiind totuşi bine păstrate datorită unei pânze ţesute ca un epitaf de un păianjen. Moaştele sfântului au rămase neatinse până în 1944, când arhimandritul Pimen, de la Mănăstirea „Negru Vodă”, s-a coborât cu o frânghie în peşteră şi a descoperit pe un pat de piatră oseminte întregi, galbene şi bine mirositoare ale marelui sihastru din Valea Chiliilor. Chiar dacă era într-o perioadă tulbure pentru biserică, a reuşit să scoată sfintele moaşte de acolo. În 2008, deja Înaltpreasfinţitul Calinic pregătea toate lucrările de canonizare pentru sfântul nostru de la Muscel. Osemintele, care miroseau a flori de câmp, i-au fost aşezate într-o raclă, după ce doctorul Adrian Barbilian, profesor de Ortopedie la Spitalul Militar Bucureşti, a reconstituit tot trupul sfântului.
Pe 26 septembrie 2009, în cadrul unei ample manifestări religioase organizate la Curtea de Argeş şi Târgovişte, la care a participat Prea fericitul Părinte Patriarh Daniel, s-a proclamat oficial canonizarea celor trei sfinţi: Sfântul Voievod Neagoe Basarab, Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti, şi Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel. Aşadar, sfintele moaşte au fost aduse la Mănăstirea „Negru Vodă”, unde sunt şi acum.
