La împlinirea a 150 de ani de şcoală pedagogică, manifestare care a fost găzduită de o instituţie de prestigiu din Câmpulung, Colegiul Naţional Pedagogic Carol I, au fost invitaţi să participe şi fostii absolvenţi, unii dintre ei, pensionari.
Holurile colegiului, dar şi sălile de curs au început să prindă viaţă încă de la primele ore, iar foştii absolvenţi au fost invitaţi să viziteze şcoala, să depene amintiri despre anii petrecuţi la Şcoala Pedagogică, să îşi retrăiască, dacă se poate spune aşa anii adolescenţei, anii de liceu, acei ani care i-au format şi i-au desăvârşit în cariera de dascăli.
Pe lângă cei prezenţi s-a aflat şi fostul viceprimar al comunei Stâlpeni, acum un proaspăt pensionar din administraţie, Vasile Niţescu. Absolvent al promoţiei 1957, Niţescu a venit să îşi reîntâlnească foştii colegi, să îşi revadă sala de clasă unde a învăţat, să îşi reamintească anii de liceu.
„Am venit la împlinirea a 150 de ani de la înfiinţarea Şcolii Normale de Învăţători. Sunt absolvent al Şcolii Pedagogice de Băieţi, aşa cum se numea în anul 1957. Mi-am mai regăsit colegi, dar noi, promoţia 1957 ne-am întâlnit foarte des, ne-am întâlnit la 50 de ani, la 60 de ani, ne-am întâlnit între cei 50 şi cei 60 de ani, anulal, pentru că sunt multe primăveri pe umerii noştri, aşa că, noi câţi am mai fost în putere, ne-am reîntâlnit. Această şcoală a fost şcoala noastră de suflet, nu avem altceva de preţ, decât Şcoala normală, cea care ne-a ghidat în viaţă. După absolvirea şcolii, cei 72 de absolvenţi din 1957 am fost repartizaţi în Maramureş. Am funcţionat în Raionul Cehu Silvaniei în comuna Băiţa, doi ani după care am fost încorporat. Am făcut armata alţi doi ani, apoi am urmat cursurile universitare, am studiat la Facultatea de Geografie Geologie. Am devenit profesor de geografie şi 45 de ani, am profesat. Am fost în special în comuna Stâlpeni. Tot acolo am fost şi directorul Liceului Stâlpeni. Acum pot să spun că şcoala e schimbata total. Nu erau aceste facilităţi. Atunci erau numai băieţi. Noi aici ne-am călit aici datorită cadrelor didactice care ne-au fost şi părinţi, dar şi severi, aşa că an de an eram monitorizaţi, iar la final de an eram cu inima strânsă să aflăm cum am mers în anul respectiv”, spune Vasile Niţescu.
În ceea ce priveşte tinerii care ies de pe băncile Colegiului Naţional Pedagogic „Carol I”, Niţescu a spus că sunt ceea ce trebuie să fie, oameni de nădejde ai învăţământului românesc: ”Elevii de acum sunt pregătiţi să devină ceea ce această şcoală impune. Învăţătorul este cel mai important dascăl. El învaţă copilul primii paşi. El este cel mai important sub Soare, el învaţă în cei 4 ani copiii să iasă cu cunoştinţe deosebite. Înainte nu era învăţământ obligatoriu, după 4 clase, copilul putea sta acasă, dar acesta stăpânea limba română, stăpânea matematica, se vedea că a făcut cele 4 clase”, a spus Vasile Niţescu.
“Eu am aproape 80 de ani! Nu îi simt pentru ca îmi ţin creierul viu prin mult exerciţiu, adică studiind încontinuu. Aşa trebuie să urmezi drumul în viaţă, iar la final când tragi linie să vezi că ai lăsat cu adevărat ceva în urma ta!”, a mai spus Niţescu.
Pentru toată activitatea şcolară şi culturală desfăşurată de profesorul Vasile Niţescu, prin Decret de Stat , a fost decorat cu Ordinul Cultural Clasa I.
