Guvernul a aprobat, un proiect de lege care pune în acord actuala legislație privind cooperarea judiciară internațională în materie penală cu două noi directive europene, prima referitoare la dreptul de acces la avocat în cadrul procedurilor penale și celor ale mandatului european de arestare, iar a doua – la ordinul european de anchetă în materie penală.
Este vorba despre preluarea art. 10 alin. (4), (5), (6) din Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului, din 22 octombrie 2013, privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate. Celălalt normativ european transpus în legislația națională este Directiva 2104/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului, din 3 aprilie 2014, privind ordinul european de anchetă în materie penală.
Proiectul de lege aduce modificări sistemului actual de extrădare și celui privind mandatul european de extrădare, pentru securizarea suplimentară a teritoriului național prin instrumente de cooperare judiciară, mai ales pe fondul atentatelor din Europa în 2016 și a fenomenului migraționist al refugiaților. De asemenea, s-a avut în vedere și obligația României de a contribui la consolidarea spațiului de securitate la nivel european.
Cadrul legislativ propus va permite autorităților române să dea curs unor cereri de arestare provizorie, atunci când executarea unor astfel de cereri se dovedește necesară datorită nevoii de a lupta împotriva unor forme grave ale criminalității, inclusiv a terorismului. Autoritățile române competente vor putea, astfel, coopera și lua decizii pentru contracararea unui potențial risc la adresa securității naționale inclusiv în situația lipsei reciprocității ori a lipsei de reacție a partenerului străin. Arestarea provizorie este o măsură care se dispune în așteptarea unei cereri de extrădare. În privința extrădării propriu-zise a cetățenilor români, a fost menținută condiția imperativă a reciprocității.
Din perspectiva mandatului european de arestare, persoanei solicitate în baza unui astfel de document i se acordă posibilitatea de a-și desemna un avocat în statul emitent al mandatului european de arestare, care să asiste avocatul din statul membru de executare. Modificările vizează situația în care România este atât stat emitent al mandatului european de arestare, cât și stat de executare. Rolul avocatului din statul membru emitent este de a oferi asistență avocatului din statul membru de executare, furnizându-i informații și consultanță pentru a permite persoanei căutate să își formuleze apărările, iar costurile acordării acestei asistențe juridice urmează să fie suportate de persoana solicitată. Avocații persoanei solicitate ar trebui să fie în măsură să asigure, fără restricție, aspectele fundamentale ale apărării persoanei respective, având în vedere importanța deosebită acordată, la nivelul UE, respectării drepturilor celor suspectați sau acuzați în cadrul procedurilor penale. Completarea legislației naționale sub acest aspect se impune ca o necesitate și din perspectiva evitării, pe viitor, a unor eventuale decizii de refuz sau de amânare a executării mandatelor europene de arestare emise de autoritățile române.
În ceea ce privește cooperarea între statele membre ale UE sub aspectul recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate, au fost modificate texte ale unor articole, astfel încât să fie instituite mecanisme procedurale care să garanteze că persoanele condamnate, în procedura de transferare, vor beneficia de toate deducerile de pedeapsă acordate în statul emitent, până la momentul transferării efective în România. Tot aici, se introduce un articol care dă autorităților române posibilitatea de a examina condițiile în care statul de executare a recunoscut hotărârea judecătorească de condamnare pronunțată în România.
Legat de echipele comune de anchetă în statele părți la Convenția din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, a fost introdus un alineat care permite ca, pentru constituirea acestor echipe în cazul infracțiunilor date în competența DIICOT sau a DNA, acordul să se încheie de către procurorii șefi ai acestora sau de către procurorul desemnat de aceștia.
Față de ordinul european de anchetă care stabilește un regim nefragmentat, unic pentru obținerea probelor, stabilit de Directiva 2104/41/UE, au fost introduse dispoziții speciale pentru unele tipuri de investigare care trebuie indicate în acest ordin, precum transferul temporar al persoanelor private de libertate, audierile prin videoconferință, obținerea de informații referitoare la conturile sau tranzacțiile bancare, livrările supravegheate sau investigațiile sub acoperire, măsurile de investigare care implică strângerea de probe în timp real, în mod continuu și într-o anumită perioadă de timp, investigațiile sub acoperire, interceptarea comunicațiilor. În acest caz, s-a urmărit punerea în acord a măsurilor de anchetă cu dispozițiile Codului de procedură penală.
Nu în ultimul rând, se reglementează conduita autorităților române în situația în care o hotărâre din statul emitent, în temeiul căreia a fost impusă o sancțiune pecuniară, încetează să mai fie executorie sau este retrasă.
