În Săptămâna Patimilor trăim cea mai zguduitoare dramă petrecută pe pământ. Dacă ne cutremurăm şi chiar lăcrimăm când citim sau privim durerea semenilor noştri, cu atât mai mult ne îngrozim când privim drama crucii, blândului Iisus, care „ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus” (Isaia 53/7). Oare, noi, cei de acum, ne regăsi, în împlinirea acelei drame? Da! ne regăsim în chipul celor care după ce au strigat „Osana”, mai apoi au stigat „să se răstignească”. (Matei 21/9; 27/22) sau poate ne regăsim în chipul lui Iuda care „cu sărutare L-a trădat” (conf. Marcu 14/42- 45). Să ştim că prin păcate noi, care am primit botezul, îl răstignim „a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu şi-L batjocorim” (conf. Evrei 6/ 4-6) şi nu vom fi iertaţi decât numai prin pocăinţă adâncă şi voinţă puternică de îndreptare, arătată prin fapte bune şi aceasta cu ajutorul harului divin. Hristos a înviat şi noi vom învia. Prin El, veşnic vom fi vii. Fără înviere viaţa n-ar avea sens, am fi nişte fiinţe neînsemnate care ne-am zbate în aspiraţii fără rost. Fără înviere zadarnice sunt idealurile, năzuinţele spre fericire, zadarnic spiritul de jertfă, filozofia. A ne dori bucurii, numai aici pe pământ este o deşertăciune. A ne concentra eforturile numai pentru viaţa pământeană înseamnă să rămânem neterminaţi. „Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor. Căci precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia. Dar fiecare în rândul cetei sale. Hristos, începătură, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui” (I Corinteni 15/20-23). Hristos Cel înviat este începutul unei noi creaţii.Ştim că Domnul Iisus a înviat, dar modul cum a înviat rămâne inaccesibil minţii noastre. Trupul Său este deplin îndumnezeit, şi ni se comnunică şi nouă prin împărtăşire cu Trupul şi Sângele Său. Domnul Hristos este viaţa veşnică. Prin El orizontul nostru s-a lărgit la infinit; până la El totul se închidea în moarte. Să ne luminăm minţile şi să ne încălzim inimile, unindu-ne în dreapta credinţă ca nu cumva stăpânitorii întunericului să ne dezbine, ca apoi să ne stăpânească şi să ne robească. Iisus ne-a scăpat de spaima morţii, ne-a asigurat viaţă veşnică, El însuşi fiind viaţa veşnică. Să ne bucurăm – „vom fi asemenea Lui” (I Ioan 3/2). „Hristos a înviat”! preot VASILE GRIGORESCU – Câmpulung Muscel
