Ziua închinată, în mod deosebit, prăznuirii Sfintei Treimi este a doua zi după Duminica Pogorârii Duhului Sfânt. Dumnezeu, din iubire, ni se descoperă pe Sine atât cât putem înţelege şi ne este necesar mântuirii. Cunoaştem că Dumnezeu este unul după fiinţă şi întreit în persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, precum ne spune Sfântul Apostol Ioan: „Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt şi Acestea Trei Una sunt” (I Ioan 5/7). Persoanele Sfintei Treimi sunt Una, din veşnicie, pe care nu le putem cugeta ca având început şi sfârşit, fiind cu totul în afară de orice raportare la timp şi spaţiu. Fiecare persoană este Dumnezeu şi nu trei dumnezei, având întreaga fiinţă şi toate însuşirile dumnezeieşti, fără împărţire sau despărţire a fiinţei şi fără să se amestece sau să se contopească. Ele se disting: Tatăl este creatorul lumii şi autorul planului mântuirii (conf. Romani 11/36; Efeseni 1/4-5). Fiul este Cel prin care toate s-au creat şi care a înfăptuit mântuirea (conf. Ioan 1/3; I Corinteni 1/30). Duhul Sfânt este sfinţitorul lucrărilor Tatălui şi Fiului (conf. Romani 15/16; Ioan 14/26; Isaia 11/2 -3; Galateni 5/22 -23). Lucrarea proprie a fiecărei persoane dumnezeieşti nu s-a înfăptuit separat, ci împreună lucrare, căci Dumnezeu este Unul ca fiinţă, cu o singură voinţă, precum ne spune Sfântul Apostol Pavel, care zice: „De la El (Tatăl) şi prin El (Fiul) şi întru El (Sfântul Duh) sunt toate” (Romani 11/36). Ne putem închina fiecărei persoane în parte. În cărţile de cult avem rugăciuni către Tatăl Ceresc, către Fiul Dumnezeiesc şi către Sfântul Duh Mângâietorul. Dogma Sfintei Treimi stă la temelia învăţăturii creştine ortodoxe. Sfântul Ioan Damaschin (675-749) mărturiseşte: „Credem într-unul Tatăl, principiul şi cauza tuturora, singurul care există necauzat şi nenăscut; este făcătorul tuturora”. „Credem şi într-unul Fiul lui Dumnezeu care s-a născut din Tatăl înainte de toţi vecii, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. După cum lumina se naşte din foc şi este totdeauna în el, fără să se despartă de el, tot astfel şi Fiul se naşte din Tatăl, fără să se despartă de El, având ipostază proprie, deosebită de ipostasa Tatălui”. „Credem şi în unul Duh Sfânt, Domnul şi făcătotul de viaţă, care purcede de la Tatăl şi se odihneşte în Fiul, împreună închinat şi slăvit cu Tatăl şi cu Fiul, ca fiind de aceiaşi fiinţă şi coetern. Purces din Tatăl şi dat nouă prin Fiul”. „Naşterea Fiului din Tatăl şi purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl sunt simultane”; precum focul naşte lumina şi purcede căldura. „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4/8, 16). Părintele Dumitru Stăniloae spune că Dumnezeu este iubire, pentru că este treime de persoane; una – ar fi lipsită de relaţie, doime – ar fi relaţia dintre două subiecte, treime – a treia persoană, Duhul Sfânt, reprezintă întinderea iubirii dintre Tatăl şi Fiul în afara lor. Toate rugăciunile le începem şi le sfârşim cu însemnarea Sfintei Cruci zicând: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Prin aceasta Îl preamărim pe Dumnezeu – Treime şi ne predăm purtării Sale de grijă. părintele Vasile Grigorescu – Câmpulung
