Chiar dacă, acum, rețeta de mititei conține bicarbonat de sodiu, în reţeta originală micii românești dobândeau savoare și textura specială grație a două îngrediente ”secrete”, supa de oase care se amesteca cu carnea și se lăsa exact o noapte la răcoare și/sau…. dar asta e un mare secret și nu putem să-l dezvăluim.
Ceea ce face unic și special micul românesc este combinația de ingrediente care îi conferă o textură elastică și păstrează carnea zemoasă.
Și pentru că, în Panteonul bucătăriei românești tradiționale, un loc de frunte îl ocupă, fără îndoiala, mititeii, fără a detrona supremația sarmalei, se naște întrebarea legitimă unde se fac cei mai buni mititei din lume.
Din multele răspunsuri pe care le-am primit (dintre care unul ne-a amuzat teribil și anume cel care spune că mici ca la New York nu poți găsi nicăieri) cel mai des în folclorul popular apar, ca fiind cei mai faimoși din Argeş sunt micii de Sampres. Aceştia se produc la Rucăr şi sfârâie pe grătare, sâmbătă de sâmbătă la târgul de la Lereşti care este luat cu asalt de mii de oameni.
Cunoscătorii vin în târg, special, doar pentru a mânca aceşti mici produşi la Rucăr, într-o fabrică făcută pe fonduri europene.
Cât costă un mic cu pâine și muștar? 2,5 lei, dar face, ținând cont de cât de proaspeți, buni și mari sunt.
