Câmpulungeanul Ionuţ Butoi face parte din marea familie a Armatei Române! De 1 Decembrie a fost invitat la un post de televiziune naţional, alături de toţi colegii din ţară care şi-au sacrificat viaţa pentru România în teatrele de operaţii. Acum, Ionuţ Butoi nu priveşte viaţa ca pe un calvar. A luat-o de la capăt şi vrea să trăiască asemenea unor oameni normali. Sportul, spune el, îl ajută cel mai bine să se reintegreze în societate. Rănit grav în teatrele de operaţii din Afganistan, militarul român nu poartă ranchiună meseriei pe care singur a ales-o. Mai mult, unii dintre ei ce fac parte din marea familie a Armatei Române, dacă ar fi nevoie, s-ar întoarce iar pe front. Moartea nu-i sperie. Pentru că Ionuţ Butoi, Eugen Mănăilă, Costel Stanciu, Costi Slăniceanu şi Marian Nicula au fost la un pas de moarte. Au avut însă şansă. Şi acum îşi doresc să trăiască viaţa din plin, să se bucure de ea. Recent, au primit de la preşedintele CSA Steaua Bucureşti, George Boroi, legitimaţiile de sportivi şi echipament de sportivi pentru a participa anul viitor la Jocurile Olimpice Invictus, o competiţie internaţională, patronată de Fundaţia Regală a Ducelui şi Ducesei de Cambridge, a Prinţului Harry şi a Ministerului Apărării din Marea Britanie, dedicată celor răniţi în teatrele de operaţii.
,,Degeaba eşti militar dacă nu participi în teatrul de operaţii. Am ajuns în Afganistan pe 21 iulie 2008 şi pe 31 august, la trei zile după ce am împlinit 30 de ani un dispozitiv explozibil, de aproape 100 kg de trotil a aruncat maşina de luptă în aer, şansa mea a fost că suflu m-a aruncat, în momentul căzăturii mi-am fracturat coloana. Mi-am revenit după 8 zile de comă, dureri îngrozitoare, la început a fost greu, familia a fost alături de mine. După trei ani de recuperări s-a produs divorţul iar apoi mi-am pierdut tatăl, un alt moment extrem de dureros pentru că îmi era cel mai bun prieten. Viaţa merge înainte! După accident am mers la serviciu, după şase luni de zile m-am întâlnit cu colegii mei. Am devenit independent datorită unei fundaţii care ajută tinerii. Conduc maşină şi fac parte din lotul celor cinci care vom merge la jocurile paralimpice Invictus, am reuşit performanţa de a înota 1200 de metri în mai puţin de o oră, ceea ce nu credeam vreodată. Urmează să mă şi recăsătoresc. Pentru mine este o onoare şi o mândrie să port haina militară. La început am ales locul stabil de muncă, dacă îţi făceai treaba rămâneai. A început să îmi placă şi de la un simplu soldat şofer am ajuns la performanţa de a ajunge comandant de piesă la aplicaţiile Batalionul 30 Vânători de Munte ,,Dragoslavele”. Acum lucrez la Unitatea de Chimie 1784 C din Câmpulung. Duc o viaţă aproape normală, nu ştiu dacă totul constă în a merge”, a declarat Ionuţ Butoi.
