Constantin Nicolescu a primit 7 ani şi 8 luni de puşcărie.
Nu asta e problema. Ci faptul că oamenii care i-au fost, la un moment dat, prin preajmă, nu renunţă aşa uşor la miturile pe care le-au alimentat ani de zile, aproape mecanic, despre această persoană, transformându-le în clişee de gândire.
Adevărul despre Nicolescu nu este în niciunul dintre aceste mituri.
Adevărul îl puteţi citi în sentinţă. Nicăieri altundeva, decât în sentinţă. Cât despre miturile despre Nicolescu, cele care au circulat şi mai circulă încă, haideţi să ne amuzăm enunţând şi demontând câteva.
1. A făcut bine “la judeţ”.
Aşa se exprimă cei care-l admirau. “A făcut bine la judeţ”. Nu… “A făcut bine judeţului”. Rigorile gramaticate sunt semn de snobism, când vine vorba de Nicolescu. Totuşi, care e binele? Am dori să-l vedem. Argeşul e un judeţ mediocru din toate punctele de vedere. Nu performează nici la capitolul turism, nici la capitolul infrastructură, nici la capitolul nivel de trai, nici la capitolul sănătate, nici la capitolul educaţie, nici la capitolul cultură, nici la capitolul viaţă socială, nici la capitolul business. O chestiune particulară despre business: persoanele considerate “cei mai importanţi oameni de afaceri ai judeţului Argeş” au ajuns astfel având contracte cu statul. Puţini sunt cei care au performat cu adevărat pe piaţa liberă, iar aceştia nu au făcut parte niciodată din clică. Judeţul Argeş există – ca judeţ – datorită Dacia şi a altor câteva societăţi private cu adevărat mari. Nu datorită lui Nicolescu. Aşa că nu ştiu cât bine a făcut “la judeţ”.
2. A făcut bine “la oameni”.
Un clişeu idiot. Iar acet clişeu sună cam aşa: “Dom’ne, dacă se ducea cineva la Nicolescu cu o problemă de sănătate, sau de serviciu, sau de bani, îl ajuta, dom’ne!” Nu. Nu îl ajuta. Îşi mai asigura un fan, un admirator, o trâmbiţă care să-l cânte cât e el de bun, de ajutător şi de mărinimos. Nicolescu lucra la propria lui legendă. E ca şi cum i-aş da eu unui cerşetor doi lei, ca să-l aud apoi zicând: “Săru’mâna, şefu!” Asta nu mă transformă într-un umanist. Pe poziţia pe care eşti, trebuie să modelezi societatea, aşa încât să fie mai bună, nu să “rezolvi” persoane particulare care-ţi spun, pe urmă, “Să te ajute, Dumnezău, şefu!”. Nu despre asta e vorba.
3. A muncit de dimineaţa până seara. Venea primu’ la muncă, pleca ultimu’.
E de bănuit că primea un salariu pentru munca depusă, la fel ca oricare alt angajat al statului român. Doar nu se ducea la serviciu pe gratis. Iar dacă făcea ore suplimentare, este de bănuit că aceste ore i se plăteau conform Codului Muncii. Dacă nu mai putea munci, s-ar fi pensionat. Şi, oricum, nu văd de ce trebuie un om să se bucure de atâta admiraţie, fiindcă a muncit. Doar n-a inventat leacul pentru cancer şi nici n-a descoperit găurile negre. S-a dus la job, ca bugetar, deci a fost plătit din taxele şi impozitele noastre. Nimic fantastic în asta.
4. A ţinut partidu’.
Ăsta e clişeu politic. Îl zic ăia care sunt nostalgici după PSD-ul “timpurilor bune”, când acest partid stăpânea România. Atât de bine a “ţinut” Nicolescu partidul, încât la umbra lui n-a crescut nimic. Niciun lider. PSD Argeş este, la această oră, un partid slab, cu lideri arestaţi şi cu aspiranţi incapabili. Spuneţi-mi un nume de lider adevărat din PSD Argeş. Nu puteţi, fiindcă nu există. Dar asta e deja politică, nu contează în articolul acesta. A! Că s-au abramburit cu toţii de când a ieşit Nicolescu din schemă, e partea a doua. Le era frică de el, dar asta nu înseamnă că “a ţinut partidu”.
5. A fost o personalitate puternică.
Nu. Nu a fost o personalitate puternică. Dacă reuşeşti să aduni în jurul tău zeci, poate sute de pupincurişti care îţi spun 24/7 cât eşti de deştept şi de frumos – iar tu eşti doar un om normal, angajat al statului – înseamnă fie că nu ştii să te dispensezi de lingăi, fie că suferi de cultul personalităţii. Poate era plăcut să se ridice toţi gogomanii în picioare când intrai tu în încăpere, poate era plăcut să te scrie presa ca pe o vedetă rock, poate era plăcut să fii pupat în fund. Ghinion, că toate trec! Dar dacă trec şi vârsta de 70 de ani nu te găseşte cu nepoţeii în parc, ci la puşcărie, care naibii mai e bucuria de a te fi bucurat, cândva, de o falsă admiraţie?
6. A avut stil, nu ca ăştilalţi.
Nu. N-a avut stil, fiindcă nu avea unde să-l dobândească. Se poate spune despre prinţul Charles că are un anumit stil, stilul Casei Regale Britanice. Se poate spune despre Regele Mihai că are un anumit stil, stilul Casei Regale Româneşti. Se poate spune, la o adică, despre nu ştiu care familie boierească veche, cu blazon, că a avut un anumit stil. Dar… Nicolescu? Stil? Nici limba română n-o vorbea corect, sunteţi nebuni?
7. E nevinovat.
Iar dosarul lui e “politic”, nu-i aşa? Sper ca Nicolescu să fie sănătos, pentru a traversa cu bine toţi cei 7 ani şi 8 luni de puşcărie. Dacă va înţelege ce e de înţeles, înseamnă că nu sunt nişte ani pierduţi. sursa dezbaterea.ro
