Pe vremea când era viceprimar, Marian Toader a început să dezvolte târgul săptămânal de la Lereşti. S-au făcut aici o serie de investiţii şi încet, încet a ajuns cel mai mare târg de chilipiruri din Argeş, poate chiar din România, după târgul de la Craiova.
Acum, târgul este ca o mană cerească pentru muscelenii şi argeşenii cu posibilităţi materiale reduse şi nu numai. În fiecare sâmbătă, târgul era luat cu asalt de mii de oameni. Aici pot găsi, haine second hand, oulet sau nou-nouţe. Electrocasnice şi electronice la mâna a doua, cauciucuri pentru maşini, bijuterii noi dar şi vintage.
Nu lipsesc nici producătorii cu brânzeturi, pastramă, cârnaţi, miere, etc. 
Tuciurile de aluminiu sunt şi ele expuse în prim plan, deoarece au toate mărimile şi sunt pentru toate buzunarele.
Comercianţii cu fructe sunt şi ei în peisaj, cu mere, pere, gutui, prune, multe fructe de sezon şi must.
Cei care nu vor să caute haine, perdele, etc. sau diverse obiecte pentru casă şi grădină pot sta pe margine, pentru că micii, frigăruile şi pastramele sfârâie pe grătare non-stop. Aici se găsesc cei mai buni mici, un produs natural al rucărenilor de la Sampres.
Nu lipsesc nici gogoşile de pe vremea bunicii, făcute în ulei incins iar apoi tăvălite prin mult zahăr pudră, la preţul de 1 leu.
Comercianţii vin cu produse din toate colţurile ţării, târgul de la Curtea de Argeş devenind o amintire sau cel de la Domneşti.
Comercianţii spun că de când a murit primarul de la Domneşti, Nicolae Smădu nu s-a mai investit în târg, iar cei mai mulţi sunt defavorizaţi, deoarece primesc locurile pentru mese în funcţie de interesele celor care se ocupă de această afacere. 
Aşadar preferă să vină la Lereşti, pentru că se face şi vânzare, iar aici nu sunt nedreptăţiţi.
