Unul dintre cele mai vechi și frecvente nume românești, Dumitru corespunde gr. Deme’trios (fem. Demetria). Cu impresionant de multe atestări, dovadă a popularității sale, Demetrios era răspîndit în toată lumea elenică, de la Atena (un arhonte, fiul lui Phanostratos, în anul 309 i.e.n.), pînă în Macedonia (câteva persoane în sec. 4—3 i.e.n., printre care și doi regi) și Siria (cîțiva cunoscuți regi din dinastia Seleucizilor, întemeiată de Seleucos, unul dintre generalii lui Alexandru Macedon, ginere al lui Demetrius Poliorcetes, rege între 306 și 285 i.e.n.; Demetrios I, supranumit Soter, rege între 162 și 150 î.e.n., apoi Demetrios II, supranumit JVikator, 146 — 138 și 130 — 125 i.e.n., Demetrios III, c. 95 — 86 i.e.n.). La origine o formă adjectivală, Demetrios păstrează pînă astăzi amintirea numelui zeiței Demeter (rom. Demetra corespunde dativului unei forme grecesti mai târzii, Denetra).
Fiica a lui Gronos (care ar fi înghițit-o la naștere) și a Rheei, sora a marilor zei din Olimp, Demetra este o veche divinitate a vegetației și a fertilității pământului, ocrotitoare a ogoarelor și a căsătoriei, cărora le dăruiește rodnicie. Deși foarte vechi, cultul lui Demeter capată importanță de-abia mai târziu, în epoca clasică. Necunoscută în inscripțiile miceniene, doar menționată în treacăt la Homer, Demetra începe să fie sărbătorită cu mult fast odată cu dezvoltarea agriculturii, de numele ei fiind legate și vestitele mistere eleusine. La origine având caracter pur local, acest cult secret de la Eleusis, bazat pe vechi rituri agricole, capată din sec. 6—5 î.e.n. o semnificație și o arie de răspândire din ce în ce mai largi.
Chiar din antichitate Demeter era „tradus” prin „pământul-mamă”, interpretare acceptată și astăzi de către specialiști, indiferent de modalitatea prin care se ajunge la această semnificație.
Intrat în latină, Demetrius era purtat aproape în exclusivitate de străini. Nume al mai multor martiri, Demetrius pătrunde în onomasticonul creștin și se răspândește mai ales în răsăritul Europei, unde cultul unui martir grec din Salonic s-a bucurat de o mare popularitate. Intrat în onomastica slavă (v. sl. Dimitriji, Dimitru), numele devine foarte popular la ruși, ucrainieni, sârbi, bulgari (aceștia din urmă îl consideră pe Dimitri drept sfânt național).
Denumirile populare ale sărbătorii, Sâmedru, Sîmedru, Simidriu, devenite și nume de persoană, au pus și pun încă probleme specialiștilor noștri. (A fost emisă ipoteza că aceste nume ar continua forma latină Sanctus Demetrius; singura piedică în acceptarea acestei etimologii, modificarea neașteptată a lui -t- în -d-, ar putea fi însă înlăturată de existența formei Sâmetru). În cele mai vechi documente românești, numele apare în câteva variante care se explică prin coexistență în timp a formei populare românești, a celei savante latine, și a formei de influență slavă: Dimitru — prima atestare în documentele țării Românești, la 1387, Dumitru — prima atestare la 1429, Dimitrie — prima atestare, 1437 (de multe ori aceeași persoană era denumită, în acte diferite, cu două sau trei variante ale numelui, în funcție de pisarul documentului). În anul 1469 este atestat în documentele muntene și unul dintre cele mai frecvente hipocoristice de la Dumitru, Dima. După 1500 frecvența apariției în documente a lui Dumitru crește considerabil, numărul purtătorilor ridicându-se la 73, iar al celor numiți Dima la 13. Din această perioadă încep să apară în acte-numeroase derivate și hipocoristice ale acestora, formând o numeroasă familie de antroponime (împrumutate și creații românești) dintre care citam selectiv:
Mitru, Mitrea, Mitra, Mitu, Mița, Mitac, Mitache, Mite (a),. Mitică, Mitus(a), Dumitrache, Mitrache, Diman, Dimancea, Dimcea, Dimache, Dimut, Dumitran, Mitran(a), Dumitraș, Dumitrașcu, Mitrașcu,. Dumitrei, Mitrei, Dumitrică, Dimitriță, Mitriță, Mitiță, Dumitrus, Dumitrul(a), Mitrut(a), Mima, Mimi etc. Din secolul trecut au apărut și formele Demetru, Demetra sau numele de familie Demetriade, Demetrescu, Demetriu, care imită grafia latină a vechiului nume grecesc Demetrios. Un hipocoristic de modă apuseană este Mitty. Cu veche tradiție la noi, Dumitru este și astăzi unul dintre cele mai folosite prenume (o statistică recentă din Valea Sebeșului îl situează pe locul 7 ca frecvență).
# It. Demetrio,. germ. Demetrius, magh. Demeter, Demetria, bg. Dimitri, Dimitar, rus. Dmitrii, etc.
Dimitrie Cantemir, istoricul; Dimitrie Onciul, scriitorii Dimitrie Bolintineanu, Dimitrie Anghel, Demetru Dem. Demetrescu–Buzau (Urmuz), sculptorul Dimitrie Paciurea; chimistul rus Dmitrii Ivanovici Mendeleev etc. Jupân Dumitrache și Mitică, renumite personaje din comediile lui I. L. Garagiale. Dmitri din Boris Godunov de Puskin (și opera cu același nume de P. Mussorgski). etc.
