Se spune că în ziua marcată în calendarul creştin, ca Boboteaza şi Izvorul Tămăduirii, apa sfinţită are efecte dovedite asupra sănătăţii fizice şi spirituale. În tradiţia populară, bolnavii care beau agheasma se înzdrăvenesc. Din această agheasmă se bea dimineaţa, înainte de micul dejun. De asemenea, cu agheasma mică se stropesc încăperile din gospodărie, cu excepţia băii.
Maica Domnului, un Izvor al Tămăduirii
Asimilarea Maicii Domnului ca Izvor al Tămăduirii nu este întâmplătoare, deoarece aceasta este mijlocitoarea noastră către Domnul Iisus, este cea care a suferit pentru fiul Său pe „Drumul Crucii”. De aceea creştinii îi cer ajutor în momentele lor de boală sau de necaz.
Dintre cele 35 de izvoare tămăduitoare existente în toată ţara, cele mai multe – şapte la număr – se găsesc în judeţul nostru. Aşadar Argeşul, un judeţ cu multe simboluri spirituale, are cele mai multe izvoare tămăduitoare. Argeşul este urmat de Vâlcea, cu 5 izvoare tămăduitoare şi Constanţa, cu 4. Iată mai jos şi locurile unde se află aceste izvoare tămăduitoare din judeţul nostru.
Mănăstirea Cetăţuia, din comuna Cetăţeni – în sfântul Altar există un mic izvor, considerat făcător de minuni, el picurând doar într-o scurtă perioadă a anului, cuprinsă între Izvorul Tămăduirii şi Adormirea Maicii Domnului.
Mănăstirea Robaia, din comuna Muşăteşti – izvor tămăduitor. Undeva, la 25 de km de Curtea de Argeş, urmând calea Câmpulungului, se află mănăstirea Robaia. Un loc liniştit, pentru tihna sufletului, mănăstirea de maici Robaia poartă hramurile „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” şi ,,Izvorul Tămăduirii”, deoarece aici se află şi un izvor numit „Fântâna de leac”, a cărui apă este recunoscută ca având virtuţi tămăduitoare.
Mănăstirea Glavacioc, satul Glavacioc, din comuna Ştefan cel Mare – izvor tămăduitor. Mănăstirea Glavacioc este una dintre cele mai vechi mânăstiri ortodoxe din ţară. Aflată la aproximativ 64 de kilometri sud-est de Piteşti, mânăstirea este aşezată lângă râul Glavacioc. Apa de lângă mănăstire izvorăşte de sub sfântul Altar al bisericii celei mari, aceasta fiind renumită ca tămăduitoare de boli.
Biserica „Sf. Nectarie Taumaturgul şi Sf. Calinic de la Cernica – a Izvoarelor de Leac”, sat Vâlcele, din comuna Merişani, (DN Piteşti – Curtea de Argeş) – 7 izvoare tămăduitoare. Acest spaţiu, binecuvântat cu cele 7 izvoare tămăduitoare, ştiut din moşi strămoşi, a fost loc tainic de rugăciune, meditaţie şi tămăduire pentru înaintaşii noştri. Vindecarea unor boli de piele, paralizie, boli digestive şi cancer au făcut ca oamenii care au beneficiat să-i mulţumească Bunului Dumnezeu ridicând acest sfânt Altar de închinare.
Fântâna din satul Prodăneşti, comuna Ioneşti – apă tămăduitoare.
Fântâna din satul Glâmbocu, lângă Piteşti – apă tămăduitoare.
Muscelenii s-au călcat în picioare pentru apa sfinţită
De Bobotează şi de Izvorul Tămăduirii în curtea mânăstirii Nămăieşti nu ai avut loc, nici să arunci un ac. Cu sticle şi bidoane în mână, pe care le-au putut lua de la biserică, mii de oameni veniţi din tot judeţul au aşteptat a doua sfinţire a apelor, nădăjduind fiecare, la ajutorul lui Dumnezeu.
În această zi s-a deschis crucea apelor şi unele izvoare au căpătat puteri miraculoase. Aşa s-a întâmplat şi cu apa de la izvorul mânăstirii Nămăieşti care vine din muntele, unde a fost găsită icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Ca semn de preţuire măicuţele de aici au ridicat un altar deasupra izvorului. Apa este sfântă prin ea însăşi, este toată un miracol şi, nu întâmplător, ţăranii o respectă ca pe o icoană aparte, fără chip.
Unii consideră că apa desparte şi uneşte deopotrivă două lumi (cea văzută şi nevăzută), ridicând izvoare şi fântâni în amintirea sfinţilor părinţi, aşa cum se întâmplă şi astăzi în Argeş.
