Mamă, ce e cu gloanțele acestea pe Bulevardul Pardon? E război și la noi?
Cum pot găsi copiii astfel de lucruri… într-o simplă traversare a pietonalului central? Nu vreau să întreb ce războaie se poartă în spațiul acesta… e prea mult…
Întreb însă cum un copil poate găsi, din întâmplare astfel de artefacte, iar arheologi specializați nu au găsit în cercetarea preventivă nimic, nimic… nici măcar o mărgeluță… precum găina babei din povestea cu 2 bani?
O fi fost râu, precum justificau… dar pe malurile sale s-a dezvoltat din vechi timpuri o intensa zona comercială. Turnul Bărăției nu era ridicat pe prudul gârlei, iar piatra comitetul Longo Campo nu plutea pe apă…
Mamă, ce e cu gloanțele acestea pe Bulevardul Pardon? E război și la noi?
Studii făcute din birouri, acoperite cu bani mulți. Nici o istorie la Câmpulung. Nici măcar un bănuț pierdut prin fața atâtor spatii comerciale în ultimii 200 de ani… de când a fost secat canalul spațiului necesar de comerț.
Minciuni cu care ne este ștearsă istoria. Totul acoperit într-un strat gros de beton… să nu se știe… să nu se mai vadă…
Copiii însă întreabă ca-n basmele de demult: ,,Unde sunt hainele cel noi ale împăratului? E gol!,,
Petiții online și intimidări ca să nu întrebăm… ca să nu se descopere hârtii ascunse prin sertare… Unde ne e istoria? Nu mai e. La ce va trebuie? Nu sunteți mulțumiți cu inimioare…?
Aș fi trecut mai departe dacă copiii nu mă întrebau: ,,Mamă, ce e cu gloanțele acestea pe Bulevard Pardon? E război și la noi?,,
Să spună cei ce au în grijă municipiul…
Am liniștit copiii punându-i să observe cu atenție cartușul cu interesant cap rotund… e găurit pentru a fi purtat pe șnur, la gât.
Un suvenir, o amintire a cuiva… pierdută pe terenul unui război online. În care câmpulungeni vor să-și păstreze istoria, tradițiile, pe Negru Vodă ca strada principală de acces, iar noi veniți le spun zâmbind că istoria lor nu există, iar ei sunt răi… provinciali…a scris Anca Coșa pe pagina sa de socializare.
