Mănăstirea „Bascovele”, un mic colţ de Rai!

Pas la pas…şerpuind pe lângă pădure, printre căsuţe, traversând pârâul Bascov şi intrând în localitatea Ursoaia din comuna Cotmeana, judeţul Argeş…ajungem în faţa unei porţi înălţătoare ce împrejmuieşte un mic colţ de rai. Un colţ de rai, unde liniştea sufletească îţi inundă sufletul, iar inima se deschide tot mai mult spre Dumnezeu…Am ajuns la Mănăstirea „Bascovele”!Aici, suntem întâmpinaţi cu o căldură duhovnicească, de Maica Stareţă Petronia. Un zâmbet cald, o inimă curată şi un suflet dedicat întru totul lui Dumnezeu…Ne apropiem de zidurile roase de vreme ale mănăstirii situată pe o costișă, sub poale de pădure. De altfel, se pare că numele de „Bascov” înseamnă pisc împădurit cu stejari. Ne întâmpină un turn clopotniță, flancat de două coloane, etajul clopotelor fiind realizat din lemn. El a fost construit între anii 1812-1814. Observăm frumoase decorațiuni pe fațada acestui turn, apoi intrăm prin gang în curtea mult încercatei mănăstiri. Într-o curte dreptunghiulară, înconjurată pe trei laturi de chilii se înalță biserica cu hramurile „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (hramul inițial), „Nașterea Maicii Domnului” și „Adormirea Maicii Domnului” (adăugate la 1834). Biserica actuală a fost ridicată de către un personaj de neam grec, Ștefu Nicolau și soția sa Paraschiva. Lucrările s-au încheiat în octombrie 1843, fapt consemnat de cea de-a doua pisanie, pe care este menționată și contribuția stareței Platonida Căzănescu la înfrumusețarea schitului. De-a lungul timpului a trecut prin mai multe reparații, cea mai importantă fiind refacerea picturii în stil neobizantin între anii 1948-1950 de către pictorul Theodor Petrescu din Tutana-Argeș. Prima Biserică a fost ctitorită de comisul Șerban Cantacuzino în anul 1695, având destinația de mănăstire de maici. De atunci se păstrează în pronaos pisania, care spune că biserica s-a ridicat între lunile iunie-august 1695 sub supravegherea starețului de la Cotmeana, probabil fără a fi pictată ori fără să fie terminate chiliile și zidul înconjurător – deci o construcție „la roșu”, cum s-ar spune azi. Între 1962 și 1991 schitul a fost închis. În anul 1991, prin purtarea de grija a ÎnaltPreasfinţitului Calinic Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, sfântul sinod al Bisericii ortodxe române a aprobat reînfiinţarea a trei mănăstiri argeşene, monumente istorice: Bascovele, Cotmeana şi Glavacioc. În prezent mănăstirea „Bascovele” cunoaşte un amplu şi frumos proces de renaştere adinistrativă şi duhivnicească. În anul 2009 s-au desfășurat cercetări arheologice în interiorul şi exteriorul Bisericii-mănăstiri, prilej cu care s-au descoperit fundațiile primului lăcaș edificat de Șerban Cantacuzino, precum și mai multe morminte ale unor călugărițe. Două turle de lemn se află pe acoperișul de șiță. Chiliile se înșiră sub adăpostul unui ceardac și sunt străjuite de expresia „Nihil Sine Deo”. Atât Biserica cât și clădirile înconjurătoare emană o durere surdă, se observă cu ochiul liber degradarea ce au suferit-o atât timp cât au fost ocupate de căminul de bătrâni, însă în ciuda acestora, oamenii vin cu inima curată să se închine la Sfintele Icoane. La fiecare sfântă liturghie, în dreapta sfântului altar, un grup de tineri cu iubire de Dumnezeu, fac în aşa fel încât slujba să ajungă până la porţile raiului, iar binecuvântarea tatălui ceresc să mângăie capetele tuturor celor care vin să îşi găsească liniştea în acest colţişor de rai. Privind slujbele, aici se săvârşeşte aproape zilnic Sfânta Liturghie; dimineaţa, la ora 6:00, se săvârşeşte slujba Acatistului, urmat de Ceasuri şi Sfânta Liturghie, iar la ora 17:00, Vecernia, Utrenia şi Pavecerniţa mică cu Canonul Maicii Domnului; duminica şi în sărbători, întrucât biserica mănăstirii a rămas şi biserică pentru parohie, slujba Utreniei urmată de Sfânta Liturghie se începe la ora 9:00, pentru că sătenii vor să participe şi ei la slujbe. Pictura ce îmbracă pereţii mănăstirii Bascovele, este pe cât de veche pe atât de frumoasă, drept dovadă că a fost realizată cu cinste şi inimă curată. Icoanele înfăţişează chipurile sfinţilor, dar mai ales cele trei hramuri purtate de mănăstire, primul, din anul 1695- Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, iar următoarele două adăugate încă din anul 1843, Adormirea Maicii Domnului şi Naşterea Maicii Domnului. Mănăstirea Bascovele ne întăreşte convingerea că există unele lăcaşuri care se “încăpăţânează” să reziste probei timpului şi întâmplărilor potrivnice ale istoriei. Acest lucru nu indică faptul că ar avea ele în sine o putere de rezistenţă, ci că sunt ocrotite de Dumnezeu şi de sfinţii lor patroni, pentru iubirea lor faţă de aceste lăcaşuri care le-au fost închinate şi faţă de cei care le-au întemeiat şi s-au îngrijit de ele. Dacă nu aţi vizitat până acum Mânăstirea Bascovele, cu siguranţă este timpul să atingeţi lucrarea pură a tatălui ceresc sălăşuită într-un loc încărcat de vibraţie Divină ce aduce liniştea sufletească fiecărui credincios care îi trece pragul…