Manuscrisul a fost descoperit de un istoric craiovean într-o colecţie particulară, fiind considerat unul dintre cele mai vechi din Ţara Românească. A fost scris pe hârtie italiană şi reprezintă un îndrumar religios, care era foarte răspândit în Evul Mediu.
Citeste mai mult: adev.ro/oppuh3
Istoricul Aurelia Florescu, profesor universitar la Universitatea din Craiova, spune, într-o lucrare de specialitate, că a descoperit manuscrisul în colecţia lui Ion Voinea, din comuna Urzicuţa. „Manuscrisul-codex reprezintă o copie a «Leastviţei» (scara) lui Ioan Scărarul în limba slavonă de redacţie mediobulgară; nu are început şi sfârşit şi conţine 118 file numerotate de noi (…). Are 27 de rânduri pe pagină, scrise cu cerneală maronie, iar cu roşu: titlurile capitolelor, unele iniţiale de la început de frază sau propoziţie şi toate iniţialele de la începutul fiecărui capitol. (…) La fila 91 verso, pe marginea din stânga este o sintagmă în limba română scrisă cu caractere chirilice: «în treacere»“, arată Aurelia Florescu în lucrarea „Semnificaţia filologică şi culturală a unuia dintre cele mai vechi manuscrise din ţara noastră“. Nu există consemnată pe manuscris data copierii, localitatea unde a fost copiat şi nici numele copistului.
Codexul este scris în semiuncială
Codexul este scris în semiuncială, o scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale. „Toate literele sunt distincte şi independente între ele. Scrierea este continuă, fără despărţire între cuvinte, cu întrebuinţarea rară a semnelor de punctuaţie. (…) După caracterele paleografrice pe care le prezintă, manuscrisul poate fi considerat ca fiind foarte vechi. Ele păstrează cele mai vechi forme şi trăsături grafice ale unor litere cunoscute încă din secolele IX-X. Baza scrisului în acest manuscris o formează grafeme chirilice“, menţionează Aurelia Florescu.
Citeste mai mult: adev.ro/oppuh3
