Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu: Urmuz să ajungă în sălile de clasă. Mai mult decât atât, Urmuz nu mai este singur devine și marcă poștală. Cred că este uimit acolo Sus, la ce nivel este omagiat, scriitorul român care a pus bazele curentului literar de avangardă, a mai spus ministrul.
Astăzi se împlinesc 140 de ani de la nașterea lui Urmuz și este omagiat cu fast la Curtea de Argeș. Pe lângă autoritățile locale și județene este prezent și Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu.
Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu: Urmuz să ajungă în sălile de clasă
Acesta a vorbit celor participanți la eveniment despre prezența lui Urmuz în Cultura argeșeană, națională. Mai mult decât atât evenimentul este un simpozion internațional care durează 2 zile, în orașul Curtea de Argeș.
2023 este Anul Urmuz în Argeș. Romfilatetia a tipărit cărți postale cu Urmuz. Ministrul Lucian Romașcanu a primit din partea organizatorilor o medalie Urmuz.
Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, (n. 17 martie 1883, Curtea de Argeș, Argeș, România – d. 23 noiembrie 1923, București, România) a fost un scriitor român de avangardă.
Numele de naștere al lui Urmuz a fost Dimitrie Dim. Ionescu-Buzĕu (Buzău, după ortografia vremii), schimbat în Dimitrie Dim. Dumitrescu-Buzĕu când era încă copil și mai târziu stabilit ca Demetru Dem. Demetrescu-Buzău.
Numele de familie Demetrescu a fost în realitate un patronim folosind sufixul -escu: tatăl său era cunoscut sub numele de Dimitrie (Demetru, Dumitru) Ionescu-Buzău.
Particula atașată Buzău (Buzĕu în grafia mai veche), confirmă faptul că familia și-a urmărit rădăcinile din orașul omonim.
Potrivit lui George Ciprian, încă din gimnaziu scriitorul își invita colegii să-i spună Ciriviș (variantă a termenului “cerviș”, însemnând “grăsime topită”) sau Mitică (diminutiv de la Dumitru).
Numele sub care scriitorul este universal cunoscut a fost selectat și impus public de către Arghezi, cu doar un an înainte ca Urmuz să se sinucidă.
Varianta Ormuz, uneori redată ca Urmuz, a fost folosită ca pseudonim și de către activistul și romancierul A. L. Zissu.
Cuvântul [h]urmuz, explicat de lingviști ca o adăugare curioasă a lexicii românești, înseamnă în general “bilă de sticlă”, “piatră prețioasă”.
Cuvântul a intrat în limbă prin canalele orientale, iar aceste semnificații se referă la comerțul internațional cu mărgele centrat pe insula Hormuz din Iran.
Antropologul și eseistul Vasile Andru subliniază o semnificație secundară, scatologică: în țigănește, urmuz a suferit mutații însemnând “fecale”.
O etimologie alternativă a fost avansată de scriitoarea și criticul Ioana Pârvulescu. Aceasta sugerează combinarea a doi termeni contradictorii: ursuz și amuz.
