Poeta Veronica Micle (1850-1889) s-a retras la Văratec la două săptămâni de la înmormântarea poetului Mihai Eminescu. A locuit în casa Fevroniei Sârbu, obișnuind să se plimbe prin împrejurimi. Avea des migrene și era deprimată. În noaptea de 2/3 august 1889, poeta s-a sinucis cu arsenic. Doctorul Taussig a pus diagnosticul de congestie cerebrală și astfel Veronica Micle a fost înmormântată la 5 august în cimitirul mănăstirii, la umbra unui brad. Pe crucea modestă de lemn, a fost încrustat un epitaf scris de învățătoarea Maria Bănulescu:
“În singurătatea mănăstirii
Sub bolta cerului albastru,
Suflet stingher al nemuririi
Lucești ca cel mai mândru astru.”
Acesta se află, la doar câteva minute de mers pe jos, pe o străduță, unde sunt indicatoare care te ajută să –l găsești. Alături de Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, își are mormântul poeta Veronica Micle, sau muza care l-a inspirit pe Mihai Eminescu în creațiile sale! Cea care l-a făcut să scrie cea mai frumoasă poveste de iubire din literatura română. Aici zace, acel ‘’înger blond’’, care atunci când apărea în societate, făcea umbra întotdeauna în jurul celorlalte femei. Acea ‘’dulce minune’’ cum o numea Eminescu în versurile sale, a murit la 39 de ani, urmându-l pe el și dincolo de pragul pământesc, otrăvindu-se cu arsenic, la 50 de zile după moartea iubitului ei, ca în tragediile grecești din antichitate, după o depresie puternică la care nu i-a mai putut rezista. Poate că iubirea lor se mai continuă și în alte zări, dincolo de spațiu și timp, poate că ‘’nunta în cer’’ e mai durabilă acolo, decât pe pământ, unde n-au putut înfrunta atâtea obstacole. Ultimii ani din viață Veronica i-a trăit aici, la Mânăstirea Văratec.
Muza unui geniu, își doarme somnul de veci lângă Biserica Sfântul Ioan Botezătorul. În mijlocul unui gard viu sub forma de U, este un gărduleț ce înconjoară mormântul și crucea de marmură, pe care este fotografia ei și cele câteva versuri, pe care le știu pe de rost toți cei care-au iubit-o:
‘’Și pulbere țărâna de tine se alege, Căci asta e a lumii nestrămutată lege. Nimicul te aduce, Nimicul te reia, Nimic din tine-n urma, Nu va mai rămânea!’’
