Cancerul este considerat principala cauză a deceselor legate de muncă în UE. Anual, în UE se înregistrează, conform estimărilor ILO, peste 100.000 decese provocate de cancerul profesional, ceea ce reprezintă 53% din decesele determinate de accidentele de muncă şi de bolile profesionale împreună. În România, aproximativ 50 de mii de oameni mor anual din cauza cancerului. Se estimează că în anul 2011 s-au produs 4233 de decese din cauza cancerului profesional. Costurile directe ale expunerii la substanțe cancerigene la locul de muncă în toată Europa sunt estimate la 2,4 miliarde de euro pe an.
Evident, se poate face mai mult pentru reducerea numărului de cazuri de cancer la locul de muncă.
În acest sens, Comunitatea europeană, politicieni, cercetători, sindicate ş.a., s-au mobilizat să găsească mijloace de prevenire. Astfel, Comisia Europeană consideră prevenirea bolilor profesionale o provocare a Cadrului strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă 2014-2020. Parlamentul European solicită statelor membre să accelereze punerea în aplicare a Regulamentului REACH, în special înlocuirea substanţelor chimice care provoacă cele mai frecvente boli profesionale. Astfel, Inspecţia Muncii intensifica iniţiativele de prevenire şi de educare care vizează creşterea gradului de sensibilizare a cetăţenilor cu privire la normele şi la procedurile de sănătate şi securitate.
Comisia a adoptat la începutul acestui an o comunicare în care a stabilit trei direcţii de acţiune în domeniul SSM pentru următoarea perioadă. Prima este intensificarea luptei împotriva cancerului la locul de muncă prin intermediul unor propuneri legislative, însoțite de creșterea îndrumărilor şi conştientizării.
Care sunt substanţele cancerigene?
Cancerigen înseamnă o substanţă sau un amestec de substanţe care provoacă cancer sau care creşte incidenţa acestuia. Există o categorie de agenți cancerigeni (1A conform CLP) care s-a dovedit că determină cancer la om: benzenul, azbestul, anhidrida arsenioasă, benzidina, trioxidul de crom, clorura de vinil, nichelul (compuşi), gudronul, pulberea de lemn de esenţă tare etc.
Există, de asemenea, agenți cancerigeni care sunt suspectaţi de a fi cancerigeni umani (categoria 1B conform CLP), de exemplu, fibra de sticlă, oxidul de etilenă, acrilamida, acrilonitrilul, benzopirenul, hidrazina, diazometanul, beriliul, bicromaţii, cadmiul (compuşi), sulfatul de etil ş.a. Există şi substanţe pentru care relația dintre expunerea la acestea și dezvoltarea cancerului este încă neclară (categoria 2 conform CLP).
Substanţe cancerigene se folosesc în multe activităţi economice: agricultură, industria extractivă, coafor, laboratoare de cercetare, construcţii, gaz, şantiere navale, industria petrolieră, petrochimie, tratamente ale metalelor, transporturi feroviare, imprimerii, transporturi aeriene, industria ceramică, industria textilă, industria materialelor plastice, activităţi care utilizează fibrele minerale şi artificiale, sectorul sanitar, industria lemnului, industria de parfumuri, industria de pielărie, industria sticlei, industria cauciucului etc.
Măsuri
Legislaţia de securitate şi sănătate în muncă stabilește o serie de dispoziții concrete specifice agenților chimici cancerigeni în H.G. nr.1093/2006 privind stabilirea cerințelor minime de securitate şi sănătate pentru protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.
Substanţele şi amestecurile cancerigene cărora li se aplică H.G. nr.1093/2006 sunt, în primul rând, cele care îndeplinesc criteriile de clasificare ca agent cancerigen de categoriile 1A şi 1B, criterii prevăzute în anexa I la Regulamentului CLP. Aceste substanţe şi amestecuri cancerigene sunt comercializate şi pe eticheta lor apare o pictogramă cu o siluetă umană şi cuvântul Pericol.
În principiu, riscurile pentru siguranța și sănătatea lucrătorilor trebuie eliminate sau reduse la minimum. Angajatorii trebuie să identifice și să evalueze riscurile pentru lucrători asociate cu expunerea la agenți cancerigeni și trebuie să prevină expunerea lor atunci când riscurile apar. Dacă este posibil, substanța cancerigenă trebuie înlocuită cu o alternativă mai puțin periculoasă. În caz contrar, agenții cancerigeni, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, trebuie să fie fabricați și utilizați într-un sistem închis pentru a preveni expunerea lucrătorilor.
În cazul în care acest lucru nu este posibil, expunerea lucrătorilor trebuie să fie redusă cât mai mult posibil printr-o serie de măsuri, cum ar fi: limitarea cantităţilor de agenţi cancerigeni manipulate la locul de muncă, limitarea numărului de lucrători expuşi sau susceptibil a fi expuşi, evacuarea agenţilor cancerigeni de la sursă prin ventilaţie locală sau generală, măsurarea concentraţiilor de agenţi cancerigeni din aer pentru detectarea precoce a expunerilor anormale, aplicarea unor proceduri şi a unor metode de muncă adecvate, aplicarea de măsuri igienico-sanitare, delimitarea şi semnalizarea corespunzătoare a zonelor de risc, montarea de dispozitive pentru situaţii de urgenţă, depozitarea, manipularea şi transportul agenţilor cancerigeni şi a deşeurilor în recipiente etanşe şi etichetate clar ş.a.
Evaluarea riscurilor şi măsurile de prevenire şi protecţie care se pun în practică trebuie să ţină cont de persoanele vulnerabile existente în companie: tineri, femei gravide sau care alăptează[1], lucrători cu afecţiuni cronice pentru care există contraindicaţii medicale etc.
Angajatorii trebuie să ţină la zi o listă nominală a lucrătorilor implicaţi în activităţile pentru care rezultatele evaluării de risc evidenţiază un risc pentru sănătatea sau securitatea lor, cu precizarea expunerii la care ei au fost supuşi. Se menţionează că, în general, expunerile semnificative au loc cu ocazia activităților de întreţinere şi reparaţii care se desfăşoară ocazional. Prin urmare, lista nominală trebuie să cuprindă şi aceste activităţi care pot dura o oră, o lună etc.
Măsuri de igienă şi protecţie personală
Angajatorul este obligat ca, pentru orice activitate în care există risc de contaminare cu agenţi cancerigeni, să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că lucrătorii nu mănâncă, nu beau şi nu fumează în zonele de lucru în care există riscul contaminării cu substanţe cancerigene şi să le pună la dispoziție grupuri sanitare şi duşuri suficiente.
Instruire
Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca fiecare lucrător să primească o pregătire suficientă şi adecvată, bazată pe toate cunoştinţele disponibile, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni despre: riscurile potenţiale pentru sănătate, inclusiv riscurile adiţionale cauzate de consumul de tutun, măsurile care trebuie luate pentru prevenirea expunerii, regulile de igienă, purtarea şi utilizarea EIP, procedurile în caz de incidente şi pentru prevenirea acestora, etichetarea clară şi lizibilă a ambalajelor şi a instalaţiilor care conţin agenţi cancerigeni, informaţiile cuprinse în lista nominală care îl privesc personal, informaţiile colective anonime despre rezultatul examenelor medicale.
Documente
Dacă rezultatele evaluării pun în evidenţă un risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia inspectoratului teritorial de muncă şi/sau a autorităţii de sănătate publică teritoriale, la cererea acestora, informaţii complete privind: activităţile şi motivele pentru care utilizează agenţi cancerigeni, cantităţile din substanţele fabricate sau utilizate care conţin agenţi cancerigeni, numărul lucrătorilor expuşi, măsurile de prevenire luate, tipul echipamentului de protecţie utilizat, natura şi gradul expunerii, cazurile de înlocuire a agenţilor cancerigeni, lista nominală actualizată a lucrătorilor implicați în activităţile pentru care rezultatele evaluării de risc evidenţiază un risc pentru sănătatea sau securitatea lor, cu precizarea expunerii la care ei au fost supuşi, examenele medicale efectuate etc.
Acestea vor fi printre aspectele verificate de inspectorii de muncă în controalele ce vor demara în luna martie. Este timpul ca angajatorii să revadă măsurile pe care le aplică pentru reducerea expunerii lucrătorilor la substanţe cancerigene.
