În anul 2009, Direcţia Judeţeană de Sport şi Tineret Argeş a pierdut tabăra şcolară de la Stoeneşti, renumită în ţară pentru vacanţele petrecute într-o zonă splendidă a Argeşului, în favoarea unor câmpulungeni, care susţin că sunt nepoţii ctitorului ei, un parlamentar din anii 1928-1931. Muscelul a avut două tabere şcolare de bază: Stoeneşti şi Nucşoara. Dacă prima este pierdută definitiv, în cazul celei de-a doua, se pare că Direcţia Judeţeană pentru Tineret Argeş a câştigat procesul cu cei care revendicau terenul. O parte din complexul de la Stoeneşti – este vorba despre clădirea veche – a fost construită de Dan Zaharia, un fost parlamentar, care şi-a desfăşurat activitatea politică până în anii ’40. La instalarea regimului comunist, imobilul a fost preluat de către stat şi predat în administrarea Inspectoratului Şcolar Judeţean Argeş şi, ulterior, către Direcţia Taberelor. În perioada comunistă au mai fost ridicate încă două clădiri: un corp destinat dormitoarelor şi o sală de mese, plus o cantină. Tabăra de la Stoeneşti este închisă de mai bine de 10 ani.
Moştenitorii nu au făcut intabularea
Deşi tabăra de la Stoeneşti a fost retrocedată moştenitorilor de cel puţin 6 ani, DJST cheltuie anual sute de milioane din bugetul propriu pentru administrarea acesteia. Cum este posibil acest lucru? Pentru a fi preluată de noii proprietari cu acte în regulă, trebuie să se efectueze intabularea imobilului, care se ridică însă la uriaşa sumă de 500 de milioane de lei vechi, bani pe care deocamdată moştenitorii taberei nu s-au arătat dispuşi să-i plătească.
DJST a recuperat tabăra de la Stoeneşti!
Actualii proprietari ai taberei Stoeneşti sunt pe cale să piardă definitiv clădirea deoarece nu au respectat procedurile ce trebuiau urmate imediat după ce instanţa le-au dat câştig de cauză. ,,Tabăra va intra în patrimoniul DJST Argeş, pentru că vreme de ani de zile cei care au câştigat-o în instanţă nu au făcut intabularea. Potrivit legii, instituţia noastră poate prelua în orice moment tabăra”, a declarat directorul DJTS Argeş, Laurenţiu Achimescu.
Zestrea lăsată Stoeneştiului de către parlamentarul Dan Zaharia!
Dan Zaharia nu era, la origini, muscelean, fiind din Turnu Severin. Venind în zona de nord a Argeşului, a îndrăgit atât de tare aceste locuri, încât, în perioada cât a fost în Parlament, a făcut foarte multe lucruri pentru comuna Stoeneşti. Pe lângă faptul că a construit o vilă de protocol, impunătoarea clădire a taberei de mai târziu, lui Dan Zaharia i se datorează una dintre primele şosele asfaltate în Muscel: intrarea din Drumul Naţional 72A spre Dragoslavele, o porţiune de doi kilometri cu asfalt turnat înainte de anii ’40 de către o firmă italiană. Datorită lui, Stoeneştiul s-a ales cu borduri de mozaic. Deşi vechi de peste şase decenii, ele se pot vedea şi în prezent, cu toate că strada a fost refăcută de către administraţia locală. Sediul Primăriei a fost construit de acelaşi Dan Zaharia, care a mai ridicat pentru locuitori o baie comunală, apoi o casă de naşteri. În clădirea fostei băi comunale, reamenajată, în prezent, funcţionează o farmacie. Cât despre vechea casă de naşteri, femeile din localitate au adus pe lume copii aici până în anii ’90. Dan Zaharia este înmormântat în comuna Boteni. Câteva consemnări, despre comandorul Dan Zaharia apar şi în Monografia Comunei Stoeneşti, despre care autorul, Viorel Petre Ghinete, scria: „Deşi era originar de la Turnu Severin, el s-a legat sufleteşte atât de mult de Stoeneşti, încât a devenit cel mai de seamă fiu al satului. În jurul anului 1910, era un tânăr ofiţer de marină, care s-a îndrăgostit de Maria, fiica lui Grigore Andreescu, prefectul judeţului Muscel, însă acesta nu i-a dat fata decât după ce tânărul a absolvit cursurile tehnico-inginereşti ale Academiei Navale din Brest (Franţa). După război, în 1919, este ridicat la gradul de comandor, mai târziu, primeşte gradul de amiral în rezervă. Din cauza unor neînţelegeri cu şefii săi, se retrage din marină şi vine la Câmpulung. Trecut în viaţa civilă, intră în diferite afaceri. De pildă, în 1923, se ocupă deja de construirea căii ferate forestiere pe Valea Bratiei, care ducea la fabrica de cherestea din Stâlpeni. A intrat în politică, devenind membru PNŢ, a fost corespondent al ziarului „Adevărul”. De Stoeneşti l-a legat, în primul rând, moşia primită ca zestre de soţia sa, circa 50 de hectare. Apoi, minunatele noastre plaiuri l-au îndemnat să-şi ridice casa chiar în centrul satului”.
