Anul acesta se împlinesc 2 ani de la tragedia din râpa de la Valea Urdii cea care a zguduit toată România. De-a lungul timpului, Gigi Tiţa, socrul lui Cristian Toader, unul dintre cei trei militari morţi la Valea Urdii, şi-a transpus durerea în versuri și nu numai atât.
Mistuit de dorul ginerelui său, bărbatul a compus o poezie, pe care a postat-o pe Facobook, chiar pe contul celui care s-a stins din viaţă în urmă cu aproape doi ani.
Mesajul cutremurător a fost făcut public pe 29 iulie 2018.
„Tu prea devreme ai plecat,
Şi multă tristeţe ai lăsat,
Tristeţe, transformată mai apoi în griji mari şi nevoi,
Pentru nevasta şi copila ta,
Care aşteaptă să apari de undeva,
Să le spui că a fost doar un vis,
Că ai fost acolo sus, în Paradis,
Dar te-ai întors şi totul este bine,
Ştiai că ele au nevoie de tine.
Noi toţi te plîngem, te jelim,
Nu mai avem putere să trăim,
Ne este inima plină de durere,
Stăm, privim şi aşteptăm în tăcere,
Ca tu s-apari de undeva, să ne strângi în braţe, să ne spui ceva,
Să râzi cu noi şi mai apoi să le lăsăm încolo de nevoi….”
Sublocotenenţii post mortem Petre Cristian Toader, Mihai Ionuţ Toma şi George Emilian Catană şi-au pierdut viaţa la datorie, în accidentul de circulaţie din 29 iunie 2017, de la Dâmbovicioara, pe când se întorceau din poligonul de instrucţie Cincu, unde desfăşuraseră, pe parcursul mai multor zile, instrucţie în comun cu alte structuri din armată.
Petre Cristian Toader avea 32 de ani, locuia în comuna Pietroşani, era căsătorit şi are o fetiţă de 4 ani. Mihai Ionuţ Toma era născut în 1979, stătea în satul Măţău, comuna Mioarele, era necăsătorit şi are un băiat de 14 ani. George Emilian Catană locuia în Valea Mare Pravăţ, avea 40 de ani, era căsătorit şi are un fiu de 14 ani.
Ultima dorință, să ridice un monument!
De când a avut loc tragedia socrul Gigi Tiţa nu mai are liniște. Nu este zi în care să nu plângă după ginerele lui pe care l-a iubit ca pe propriul copil. Nu vrea să plece din această lume până nu ridică un monument la locul tragediei. A vorbit cu autoritățile locale din Dâmbovicioara care i-au promis sprijin. Are câțiva bani puși deoparte dar vrea ca totul să fie făcut ca la carte, cu picturile militarilor decedați pe pereți, monumentul să fie sfințit după ce va fi ridicat, autorizații, etc.
Are toată speranța că Dumnezeu îl va ajuta. Acum există o cruce pe marginea drumului pe la care familia ajunge mai des dar există riscul ca la o plecare de teren ca și aceasta să se ducă în râpă la fel ca și camionul cu militarii în noaptea fatidică.
