Termele romane, scriu istoria Lereștiului din secolul II după Hristos! Prima descoperire a fost făcută de elevii şcolii din localitate, sub directa îndrumare a profesorului de Istorie, Marin Bădescu şi a învăţătorului Constantin Becleanu, în cadrul concursului „Căutătorii de comori“, din toamna anului 1969.
Descoperirea arheologică din punctul Măilătoaia, situat pe Malul lui Cocoş, din satul Voineşti, au fost reluate la începutul lunii septembrie în anul 2013, într-un cadru organizat, la iniţiativa vicepreşedintelui CJ Argeş, Constantin Polexe, originar din Lereşti, sub supravegherea reprezentanţilor Institutului Naţional de Arheologie şi ai Muzeului Judeţean, iar rezultatele s-au văzut, fiind descoperite ruinele unor terme romane, parte integrantă dintr-un castru.
Descoperirea arheologică de la Voineşti făcea parte, potrivit specialiştilor, dintr-un lung sistem de apărare împotriva popoarele migratoare, marele val antic Limes Transalutanus, mai cunoscut sub denumirea de Valul lui Traian sau Troianul. În ciuda numelui popular, acesta nu are mare legătură cu împăratul Traian, fiind adus la dimensiunea completă pe vremea lui Septimiu Sever (secolele II – III). El porneşte tot de la Dunăre, dar din zona Teleormanului, şi urmează de departe malul stîng al Oltului, trecând prin Argeş, până la culoarul Rucăr – Bran, spre Transilvania, unde se aflau cele mai multe oraşe romane ale provinciei Dacia.
În Argeş, traseul lui urmează linia castrelor Urluieni – Fîlfani – Purcăreni – Săpata de Jos – Albota – Jidava – Voineşti – Rucăr, iar spre Braşov, se continuă cu cele de la Drumul Carului şi Cumidava. Cercetările arheologice au continuat şi după 1969, dar sporadic şi în salturi, sugerând ipoteza că, la Voineşti, pe câmpul de la răsărit de „therme“, în punctul Măilătoaia, de pe Malul lui Cocoş, se găsea un castru de pământ, azi total nivelat. În această zonă, s-au descoperit fragmente ceramice, toarte de amforă, cuie, fragmente de apeduct, un obiect din metal de formă neidentificată, două tuburi (conducte) de plumb, depozitate la Muzeul Județean Argeș. În afară de cele arătate mai sus, s-a găsit şi o cantitate de 8 kg plumb topit, ceea ce înseamnă că lungimea tuburilor era mult mai mare. Materialul folosit la construcţie este specific tehnicii romane: piatră de colţ (calcare şi gresii), cărămizi de dimensiuni mari, bine arse, şi lianţi („opus incertum“ şi „signinum“). Resturile tuburilor de plumb, ca şi prezenţa acestui „opus signinum“ par a da indiciul că această construcţie sau cel puţin o parte din ea se folosea drept băi („therme“), nelipsite castrelor. În cazul de faţă, ele s-ar afla în afara castrului.
Cercetările, reluate luna aceasta
Toate aceste descoperiri, precum şi informaţiile adunate de-a lungul anilor de profesorul Bădescu, referitoare la ipoteza existenței unui fost castru, au determinat autorităţile competente să reia cercetările arheologice pe Malul lui Cocoş.
Aşa se face că, în acest an, la începutul lunii octombrie, o echipă de muncitori, supravegheată de reprezentanţi ai Institulului Naţional de Arheologie şi ai Muzeului Judeţean, s-a apucat din nou de săpat.
E un edificiu important, ruinele s-au păstrat foarte bine, tehnica e bună şi trebuie să-l punem în valoare din punct de vedere muzeistic şi turistic, bineînţeles după ce se vor termina cercetările arheologice.
Două ştampile tegulare, se încadrează la începutul secolului II după Hristos
Ultimele săpături efectuate de profesorul Bădescu au scos la iveală unele dintre cele mai valoroase obiecte de inventar: două ştampile tegulare. Prima se încadrează cronologic la începutul secolului II după Hristos. Ea se află imprimată pe un fragment de cărămidă cu dimensiunile de 19 x 6 x 2,5 cm. Ştampila este în cartuş dreptunghiular lat de 4 cm. Literele sînt înalte de 2 cm, iar inscripţia „Leg(io) XI C(laudia) P(ia) F(idelis)“ argumentează istoric prezenţa la Voineşti a legiunii menţionate. Iar dacă nu, atunci în mod cert a unei subunităţi a acesteia. Cea de-a doua ştampilă se află imprimată pe o cărămidă fragmentară cu dimensiunile de 12,5 x 10,5 x 2 cm şi este în cartuş dreptunghiular simplu, incomplet, lat de 2 cm. Lectura este următoarea: „Coh(ars) (I) Com(magenorum)“. Ca şi precedenta ştampilă, şi aceasta este datată cronologic la începutul secolului II după Hristos. Este o dovadă certă că termele şi castrul de la Voineşti au fost construite şi locuite de detaşamente ale Cohortei I Flavia Commagenorum.
Lucrările vor continua până vor ieşi în totalitate la lumină, toate urmele romane!
Săpăturile reluate la începutul lunii octombrie vor fi stopate în cursul săptămânii viitoare, cercetările urmând să continue anul viitor, în funcţie de fondurile alocate. Specialiştii precizează că va dura 2 – 3 ani până când ruinele vechilor terme romane de la Voineşti vor ieşi în totalitate la lumină, urmând ca apoi să înceapă lucrările pentru punerea în valoare a castrului.
Mărturiile arheologice din punctul Măilătoaia, din zona Lereştiului, alături de altele din ţară, sunt în măsură să dovedească, încă o dată, continuitatea daco-romană în acest spaţiu până în faza de încheiere a procesului formării limbii şi a poporului roman.
